Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 252 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) si alin. (3) si art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 336 din 18 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokâr Gâbor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi <>art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Aura Gabriela Popescu în Dosarul nr. 9.780/54/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 9.780/54/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi <>art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor. Excepţia a fost ridicatã de judecãtorul Aura Gabriela Popescu, într-o cauzã având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Colegiul de conducere şi de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã procedura rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi procurorilor implicã în mod obligatoriu stabilirea existenţei vinovãţiei pentru una dintre faptele pretinse, iar ascultarea celui în cauzã şi verificarea apãrãrilor sale sunt obligatorii, acesta putând, de asemenea, solicita probe în apãrare. Aşadar, potrivit principiului simetriei şi legalitãţii, orice acţiune disciplinarã şi sancţiune aplicatã nu pot fi justificate decât în baza unor probe concludente. Procedura prealabilã mãsurii suspendãrii, prevãzutã de dispoziţiile legale criticate, este neconstituţionalã, întrucât permite aplicarea unor mãsuri prin care judecãtorul sau procurorul, împotriva consimţãmântului sãu şi în lipsa unor probe sau acte medicale edificatoare, este obligat sã se supunã unor investigaţii medicale la "sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducãtorului parchetului ori a colegiilor de conducere". Se creeazã astfel premisele unei proceduri arbitrare, deoarece nu se stabilesc temeiul de fapt, împrejurãrile şi obligaţiile pe care unul din cei trei titulari trebuie sã le îndeplineascã pentru a justifica din punct de vedere medical şi juridic aprecierile subiective faţã de conduita psihicã a judecãtorului sau procurorului. Potrivit <>Legii nr. 487/2002 , criteriile neclinice, cum sunt cele politice, economice, salariale, conflictele de familie sau profesionale nu pot fi avute în vedere la evaluarea sãnãtãţii mintale nici de medicul psihiatru, or, dacã în activitatea medicalã sunt excluse astfel de criterii, cu atât mai mult orice afirmaţie sau dubiu pretinse de preşedintele unei instanţe sau de colegiul de conducere referitoare la sãnãtatea mintalã a unui judecãtor nu pot constitui temeiuri pentru sesizarea comisiei, prevãzute de <>Legea nr. 303/2004 .
Totodatã, aratã cã evaluarea sãnãtãţii mintale sub aspectul capacitãţii de reprezentare a faptelor şi consecinţelor acestora reflectate în actul de justiţie, în condiţiile dispoziţiilor legale criticate, încalcã <>art. 10-17 din Legea nr. 487/2002 şi <>art. 3 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, precum şi prevederile constituţionale menţionate, deoarece îngrãdeşte judecãtorului dreptul de a cunoaşte temeiurile de fapt avute în vedere la baza sesizãrii, de a se apãra şi a propune probe în apãrare, de a contesta componenţa comisiei numite prin ordin comun al ministrului justiţiei şi ministrului sãnãtãţii publice şi de a contesta chiar acest ordin.
De asemenea, susţine cã din interpretarea dispoziţiilor legale criticate reiese cã hotãrârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie nu se comunicã judecãtorului sau procurorului, astfel încât aceasta nu poate fi atacatã, încãlcându-se dreptul la apãrare.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei, întrucât examinarea medicalã prevãzutã în <>art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se efectueazã în scopul realizãrii în bune codiţii a actului de justiţie şi nu înlãturã dreptul la apãrare al persoanei examinate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale care prevãd suspendarea din funcţie a unui judecãtor sau procuror în situaţia în care acesta suferã de o boalã psihicã, precum şi procedura prin care se constatã boala psihicã sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, autorul excepţiei criticând, în realitate, lipsa de precizie şi claritate a acestor texte de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi <>art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având urmãtorul cuprins:
- Art. 62: "(1) Judecãtorul sau procurorul este suspendat din funcţie în urmãtoarele cazuri: [...]
b) când suferã de o boalã psihicã, care îl împiedicã sã-şi exercite funcţia în mod corespunzãtor.
(2) Suspendarea din funcţie a judecãtorilor şi procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii.
(3) În perioada suspendãrii din funcţie, judecãtorului şi procurorului nu i se plãtesc drepturile salariale. Aceastã perioadã nu constituie vechime în magistraturã.";
- Art. 64: "(1) În cazul prevãzut la art. 62 alin. (1) lit. b), boala psihicã se constatã printr-o expertizã de specialitate, la sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducãtorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandatã de comisia medicalã de specialitate, numitã în condiţiile art. 14 alin. (2) lit. e).
(2) Dupã expirarea perioadei prevãzute la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza unei noi expertize, poate hotãrî încetarea suspendãrii şi repunerea în funcţie a judecãtorului sau procurorului, prelungirea acesteia sau, dacã boala este ireversibilã, propune eliberarea din funcţie potrivit legii.
(3) În perioada suspendãrii, judecãtorului sau procurorului i se plãtesc drepturile de asigurãri sociale de sãnãtate, potrivit legii."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, ale art. 26 privind viaţa intimã, familialã şi privatã, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile criticate reglementeazã condiţiile în care se poate dispune suspendarea din funcţie a unui magistrat care suferã de o boalã psihicã de naturã sã-l împiedice sã-şi exercite funcţia în mod corespunzãtor.
Curtea constatã cã, în aceste cazuri, expertiza de specialitate constituie singurul mijloc prin care se poate dovedi dacã magistratul în cauzã suferã sau nu de o boalã psihicã incompatibilã cu exercitarea funcţiei. Aşadar, nu se poate reţine cã dispoziţiile care prevãd efectuarea unei astfel de expertize contravin dreptului la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, prevãzut de art. 22 alin. (1) din Constituţie, sau dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însãşi, prevãzut de art. 26 din Constituţie, sau dreptului la ocrotirea sãnãtãţii, prevãzut de art. 34 din Constituţie.
În ceea ce priveşte temeinicia sesizãrii de cãtre preşedintele instanţei, conducãtorul parchetului ori colegiile de conducere, concludenţa expertizei de specialitate sau legalitatea mãsurii de suspendare din funcţie, magistratul în cauzã dispune de mijloacele de apãrare prevãzute de lege, inclusiv de posibilitatea atacãrii în justiţie a mãsurii de suspendare din funcţie dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 303/2004 nu contravin nici prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la apãrare.
Prin urmare, întrucât nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea constatã cã nu poate fi primitã critica referitoare la încãlcarea art. 53 din Legea fundamentalã.
Cu privire la susţinerea autorului excepţiei în sensul cã din interpretarea dispoziţiilor de lege criticate s-ar deduce încãlcarea art. 10-17 din Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002 şi a <>art. 3 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, întrucât, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 , Curtea se poate pronunţa numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, eventualele necorelãri sau neconcordanţe dintre diferite acte normative intrând în competenţa legiuitorului, iar interpretarea şi aplicarea legii, în competenţa instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi <>art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Aura Gabriela Popescu în Dosarul nr. 9.780/54/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
