Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 252 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 15 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liviu Stoica în Dosarul nr. 1.159/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.195D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
Curtea, având în vedere cererea formulatã, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea acesteia, deoarece de la data sesizãrii sale prin Încheierea din 7 octombrie 2010 şi pânã în prezent s-a scurs un interval de timp suficient pentru ca autorul excepţiei sã îşi pregãteascã apãrarea.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.214D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^1 şi art. 91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihuţ Firuţ, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete şi Maria Grozav în Dosarul nr. 2.651/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.214D/2010 la Dosarul nr. 4.195D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 octombrie 2010 şi 14 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.159/107/2008 şi nr. 2.651/115/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã şi Tribunalul Caraş-Severin au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 91^1 şi art. 91^6 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de Liviu Stoica, Mihuţ Firuţ, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete şi Maria Grozav.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, în mãsura în care sunt interpretate ca fiind incidente şi înainte de începerea urmãririi penale împotriva unei persoane.
Se mai aratã cã secretul oricãror mijloace de comunicare este, potrivit Legii fundamentale, inviolabil. Or, dacã legiuitorul ar fi dorit ca norma sã fie dispozitivã ar fi trimis la lege, cum a procedat prin aceeaşi Constituţie cu alte articole, prin sintagme cum ar fi "potrivit legii" ori "condiţiile exercitãrii ....se vor stabili prin lege organicã". A extinde interpretarea acestora acolo unde legiuitorul nu o face înseamnã a crea o nouã procedurã legislativã, nelegalã, prin care se modificã Constituţia prin intermediul instanţelor.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã şi Tribunalul Caraş-Severin opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã - Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea, Certificarea înregistrãrilor, Alte înregistrãri, Înregistrãrile de imagini şi Verificarea mijloacelor de probã.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, şi Deciziei nr. 1.373 din 26 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011, Curtea Constituţionalã a statuat cã interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video prevãd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a instituirii unor limite cu privire la durata mãsurii, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate, a redãrii integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptãrii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementãri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însã excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]".
De asemenea, Curtea a mai statuat cã "nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferã legiuitorului libertatea unei astfel de reglementãri, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societãţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sã fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţãri şi de a supraveghea elementele subversive ce acţioneazã pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democraticã, în vederea asigurãrii securitãţii naţionale, apãrãrii ordinii publice ori prevenirii sãvârşirii de infracţiuni".
Totodatã, Curtea a arãtat cã anumite aspecte invocate într-o cauzã ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemã de constituţionalitate, sens în care a reţinut cã "nu se poate admite însã ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicãrii unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale".
În plus, însãşi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotãrârea din 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru Popescu împotriva României. Astfel, dupã ce a reţinut existenţa unei încãlcãri a art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, motivat de împrejurarea cã la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat cã în noul cadru legislativ (prin modificãrile aduse de Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale şi Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi) existã numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferã protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţã privatã al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.
Distinct de acestea, Curtea a mai arãtat cã aspectele legate de modul de interpretare şi aplicare a unor prevederi legale excedeazã competenţei sale, instanţele de judecatã de drept comun fiind singurele în drept sã hotãrascã asupra incidenţei textelor contestate într-un anumit moment procesual.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liviu Stoica în Dosarul nr. 1.159/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã şi de Mihuţ Firuţ, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete şi Maria Grozav în Dosarul nr. 2.651/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
