Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 25 din 23 februarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 1 aprilie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Paul Mihai Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Gulyas Iozsef şi Gulyas Alexandru în Dosarul nr. 715/1998 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 26 ianuarie 1999, în lipsa pãrţilor legal citate şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 4 februarie 1999, apoi pentru 9 februarie 1999 şi 23 februarie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã, prin Încheierea din 2 iunie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Gulyas Iozsef şi Gulyas Alexandru într-o cauza penalã având ca obiect judecarea recursurilor declarate de autorii exceptiei şi de ceilalţi inculpati, trimişi în judecata pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute la art. 208 şi art. 209 lit. a) şi i) din Codul penal.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 4 şi 16 din Constituţie. Art. 81 alin. 3 din Codul penal creeazã un regim discriminatoriu între cetãţeni, întrucât unii infractori care savarsesc infracţiunea de furt în forma simpla, prin sustragerea unor valori importante, pot beneficia de suspendarea executãrii pedepsei, iar alţii, care au sãvârşit infracţiuni de furt în forma calificatã, chiar dacã pericolul social al faptei este redus, sunt excluşi de la aplicarea dispoziţiilor art. 81 din Codul penal, deşi ar exista posibilitãţi de îndreptare mai bune decât prin executarea pedepsei într-un penitenciar. O sancţiune penalã trebuie sa fie echitabila, sa existe un raport între fapta sãvârşitã şi pedeapsa aplicatã. Or, dispoziţiile atacate ingradesc dreptul cetãţeanului de a beneficia de suspendarea executãrii pedepsei, deşi pericolul social al faptei este uneori extrem de redus.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece reglementãrile art. 81 alin. 3 din Codul penal nu contravin dispoziţiilor art. 4 şi 16 din Constituţie, întrucât nu creeazã un regim discriminatoriu fata de cetãţenii care comit o infracţiune de furt simplu în dãuna avutului privat sau alte fapte penale pentru care limita maxima a pedepsei este de pana la 12 ani închisoare, aceasta fiind în conformitate cu politica penalã a statului.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 4 şi 16 din Constituţie, invocate de autorii exceptiei, nu au nici o legatura cu dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal. Art. 4 din Constituţie reglementeazã o situaţie strãinã de instituţia suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, iar prevederile atacate nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal este neîntemeiatã şi din considerentul ca stabilirea regimului suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, precum şi mecanismul în care funcţioneazã concret acest mijloc de individualizare legalã sunt de resortul exclusiv al legii penale, deoarece la stabilirea acestora se tine seama atât de pericolul social al faptei, specific unor categorii de infracţiuni, cat şi de obiectivele politicii penale dintr-o anumitã perioada.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Autorul exceptiei susţine ca au fost incalcate dispoziţiile art. 4 şi 16 din Constituţie, deoarece prin aplicarea reglementãrilor art. 81 alin. 3 din Codul penal se creeazã o stare de inegalitate între persoanele care savarsesc infracţiunea de furt în forma simpla şi alţi infractori care comit infracţiuni de furt calificat.
Examinând susţinerea, Curtea constata ca problema care, în esenta, constituie fondul cauzei este aceea de a se stabili dacã regula imperativa cuprinsã în conţinutul art. 81 alin. 3 din Codul penal, cu privire la aplicarea mãsurii de suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei, este sau nu compatibila cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Constituţie, "România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de opinie socialã", iar art. 16 alin. (1) din Constituţie prevede ca "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Din analiza celor doua norme constituţionale invocate rezulta ca prevederile art. 4 alin. (2) se coreleazã prin conţinutul lor cu dispoziţiile art. 16, determinandu-se criteriile egalitãţii între cetãţeni, şi anume: rasa, naţionalitatea, originea etnicã, religia, opinia, apartenenţa politica şi averea sau originea socialã.
Soluţia constituţionalã este în concordanta şi cu reglementãrile internaţionale. Astfel, prin art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se stabilesc criteriile nediscriminatorii în exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute în respectiva convenţie.
Potrivit art. 81 alin. 3 din Codul penal, "Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura".
Prin acest text legiuitorul a restrâns aplicarea mãsurii de individualizare a pedepsei, în sensul ca nu poate fi dispusã în cazul persoanelor care au sãvârşit cu intenţie infracţiunile menţionate. Aceasta însã nu contravine prevederilor constituţionale invocate, deoarece limitarea legalã a aplicãrii suspendãrii condiţionate nu incalca nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi.
Drepturile fundamentale reprezintã o constanta a personalitãţii cetãţeanului, o sansa egala acordatã fiecãrui individ şi, din aceasta cauza, principiul egalitãţii cuprinde egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetãţeni în comparatie cu alta.
În aceasta situaţie este evident ca regimul pedepselor constituie o problema de politica penalã, pe care organul legislativ este singurul îndreptãţit sa o soluţioneze în funcţie de împrejurãrile existente la un moment dat în domeniul criminalitatii.
Prin mãsura suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în condiţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmãrit în exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infracţiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat.
În asemenea condiţii, încãlcarea principiului egalitãţii s-ar putea pune în discuţie numai dacã instituirea unor astfel de mãsuri ar crea discriminãri între cetãţeni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant.
Cu alte cuvinte, textele constituţionale invocate vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.
Din susţinerea exceptiei rezulta ca autorul acesteia, fãrã a invoca şi alte texte constituţionale, a mai argumentat ca între fapta sãvârşitã şi pedeapsa aplicatã trebuie sa existe un raport just.
Curtea nu retine nici aceasta critica. Este incontestabil ca verificarea proportionalitatii aparţine competentei de control a Curţii atâta timp cat restrangerea are ca obiect exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi cetatenesti. În cazul exceptiei invocate însã restrangerea aplicãrii mãsurii de suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei este impusa, astfel cum s-a mai arãtat, pentru realizarea unei politici represive mai ferme, fapt care excede însã sferei de reglementare a art. 49 din Constituţie, referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Gulyas Iozsef şi Gulyas Alexandru în Dosarul nr. 715/1998 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 februarie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
