Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 25 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 4 si ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 8 aprilie 1998
Mihai Constantinescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 4 şi ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocatã de Poclusan Ionel în Dosarul nr. 85/1997 al Judecãtoriei Chisineu-Cris.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 29 ianuarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 februarie 1998 şi apoi pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 85/1997, Judecãtoria Chisineu-Cris a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 4 şi ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocatã de Poclusan Ionel. În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 81 alin. 4 şi ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, care reglementeazã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei şi, respectiv, suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituţie, referitoare la prezumţia de vinovãţie. Dispoziţiile criticate obliga practic pe inculpat ca, înainte de orice condamnare, sa repare prejudiciul prezumat, fãrã ca acesta sa fie stabilit de instanta, pentru a putea beneficia de unul dintre cele doua mijloace de individualizare a executãrii pedepsei. Condiţionarea acordãrii suspendãrii executãrii pedepsei de plata integrala a despãgubirilor, înaintea condamnãrii definitive, ar insemna ca instanta sa se pronunţe, anticipat, asupra cuantumului prejudiciului, gradului de vinovãţie a inculpatului, raportului de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi prejudiciu, precum şi modalitatii de reparare a prejudiciului. În acest fel s-ar ajunge la cazul de incompatibilitate, prevãzut la art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penalã.
Se apreciazã, de asemenea, ca textele atacate contravin şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, potrivit cãruia orice persoana acuzata de infracţiune este prezumatã nevinovatã pana ce vinovãţia este legal stabilitã.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale atacate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituţie.
În scopul soluţionãrii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece plata anticipata a despãgubirilor nu poate fi interpretatã ca o recunoaştere a vinovatiei inculpatului, ci ca o garanţie ca partea civilã va fi integral despagubita. Dispoziţiile criticate ca neconstituţionale au funcţia de a asigura repararea pagubei produse prin sãvârşirea infracţiunii şi nu reprezintã recunoaşterea anticipata a vinovatiei inculpatului. Se considera, de asemenea, neîntemeiatã invocarea art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penalã, privitor la incompatibilitatea judecãtorului care şi-a exprimat anterior pãrerea cu privire la soluţia care ar putea fi data în acea cauza. Obligarea inculpatului la plata despãgubirilor nu înseamnã o pronunţare anticipata privind soluţia pe care o va da judecãtorul în cauza, ci doar o condiţie pe care legea o impune inculpatului pentru a putea beneficia de una dintre cele doua mãsuri, tot asa cum legea impune inculpatului sa plãteascã o cauţiune pentru a putea beneficia de liberare provizorie, potrivit art. 160^4 şi 160^5 din Codul de procedura penalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea 47/1992 Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 4 din Codul Penal, potrivit cãrora "În cazul condamnãrii pentru infracţiune prin care s-a produs o paguba, instanta poate dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, numai dacã pana la pronunţarea hotãrârii paguba a fost integral recuperatã sau plata despãgubirii este garantatã de o societate de asigurare", urmeazã a fi respinsã în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã. Conform textului citat, nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale. Or, prin Decizia nr. 463 din 13 noiembrie 1997, definitiva şi obligatorie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 6 februarie 1998, Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţiile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt neconstituţionale. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, prin decizia menţionatã s-au reţinut urmãtoarele:
Art. 81 alin. 4 din Codul penal, care conditioneaza luarea unei mãsuri de politica penalã cu consecinţe grave, cum este suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, de soluţionarea unei probleme de drept extrapenal, creeazã discriminare între cetãţeni, pe criteriul averii, contravenind astfel prevederilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie. Inculpatul care nu are posibilitatea obiectivã de acoperire a prejudiciului, înaintea pronunţãrii hotãrârii de condamnare, nu are acces la condamnarea cu suspendarea executãrii pedepsei. Accesul inculpatului la unele mãsuri de politica penalã neprivative de libertate, la care el este îndreptãţit din punct de vedere al politicii penale şi al dreptului penal, nu-i poate fi interzis pe criterii strãine politicii penale, cum ar fi acoperirea integrala a prejudiciului.
Repararea prejudiciului cauzat persoanei vãtãmate prin infracţiune şi care constituie obiectul acţiunii civile, în cadrul procesului penal, se realizeazã pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenta rãspunderea penalã a autorului prejudiciului. Nerepararea prejudiciului nu conditioneaza rãspunderea penalã, decât dacã se dovedeşte reaua-credinţa a fãptuitorului. S-a mai reţinut ca, pe lângã discriminarea pe criteriul averii, pe care o determina art. 81 alin. 4 din Codul penal, constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat ori nu l-a produs în mãsura pretinsa de persoana vãtãmatã, este contrarã principiului consacrat în Constituţie şi în convenţii internaţionale, şi anume dreptul la un proces echitabil, care sa-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul conflictului adus în justiţie.
Excepţia de neconstituţionalitate a art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, potrivit cãruia "Dispoziţiile art. 81 alin. 4 şi alin. 5 se aplica şi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere", urmeazã a fi admisã cat priveşte trimiterea la prevederile art. 81 alin. 4 din acelaşi cod.
Art. 86^1 alin. 4 din Codul penal reglementeazã problemele referitoare la "suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere", în condiţii identice cu "suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei", prevãzutã la art. 81 alin. 4 din acelaşi cod.
Rezulta ca argumentele care au fundamentat soluţia de neconstituţionalitate a art. 81 alin. 4 din Codul penal, expuse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 463/1997, sus-citata, îşi menţin valabilitatea şi în legatura cu dispoziţiile art. 86^1 alin. 4, cat priveşte trimiterea la alin. 4 al art. 81 din cod.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, invocatã de Poclusan Ionel în Dosarul nr. 85/1997 al Judecãtoriei Chisineu-Cris.
2. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocatã de Poclusan Ionel în Dosarul nr. 85/1997 al Judecãtoriei Chisineu-Cris, şi constata ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale cat priveşte trimiterea la prevederile art. 81 alin. 4 din acelaşi cod.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 februarie 1998.
PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
