Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 249*) din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 27 noiembrie 1997
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 decembrie 1996, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ în Dosarul nr. 731/1996, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 54 din Legea nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancarã, ridicatã de Sima Ioan. În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile art. 54 din Legea nr.33/1991 nesocotesc prezumţia de nevinovatie, "fiind luate mãsuri înainte ca sa se fi pronunţat vreo instanta de judecata asupra abaterilor în serviciu", şi incalca accesul liber la justiţie prin sustragerea cazului de sub controlul instanţei de judecata. Se mai susţine ca <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 incalca prevederile art. 21 şi ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 11 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ nu şi-a exprimat opinia.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Deşi <>Legea nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancarã este anterioarã Constituţiei, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, deoarece raporturile juridice s-au nãscut, astfel cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dupã intrarea în vigoare a Constituţiei.
<>Art. 54 din Legea nr. 33/1991 prevede: "Fondatorii unei societãţi bancare, precum şi administratorii, directorii şi cenzorii acesteia, care vor tãinui situaţia de încetare de plati sau vor incalca autorizaţia acordatã şi prevederile prezentei legi, vor fi decãzuţi din calitatea lor prin hotãrâre a Bãncii Naţionale a României, chiar şi înainte de deschiderea acţiunii judiciare".
Temeiurile invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se raporteazã la dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (8) privind prezumţia de nevinovatie, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 150 alin. (1) relativ la faptul ca legile existente rãmân în vigoare, dacã nu contravin Constituţiei. Sunt invocate, de asemenea, dispoziţiile art. 11 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, relative la prezumţia de nevinovatie.
Examinând <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, rezulta ca susţinerea privind încãlcarea accesului liber la justiţie nu este fondatã. Deşi <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu o prevede în mod expres, fiind vorba de un act administrativ, cel interesat se poate adresa instanţei de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990. Calea de atac nu trebuie prevãzutã de fiecare data în mod expres. De altfel posibilitatea sesizãrii instanţelor rezulta şi din art. 48 din Constituţie, iar din finalul textului atacat reiese, de asemenea, ce este deschisã calea la justiţie. Pe de alta parte, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, instanta judecãtoreascã sesizatã cu o acţiune în contencios administrativ poate suspenda executarea actului atacat. Asa fiind, faptul ca mãsura decãderii se ia de cãtre Banca Nationala a României şi ca aceasta mãsura este executorie, ceea ce se intampla în cazul tuturor actelor administrative, nu constituie o încãlcare a principiului liberului acces la justiţie. De altfel, chiar faptul ca sesizarea Curţii Constituţionale s-a fãcut de cãtre Curtea de Apel Bucureşti, investitã la cererea autorului exceptiei, demonstreaza ca accesul la justiţie nu este afectat prin <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 .
În legatura cu invocarea încãlcãrii prin <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 a prezumţiei de nevinovãţiei, înscrisã în art. 23 alin. (8) din Constituţie, este de reţinut ca acest principiu nu poate fi desprins din contextul constituţional în care este plasat. Or, prezumţia de nevinovatie este reglementatã în legatura cu libertatea individualã a persoanei, privind reţinerea, arestarea şi soluţionarea procesului penal, pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare.
Textul <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu vizeazã astfel de situaţii care sa aducã atingere libertãţii individuale, ci instituie o sancţiune specifica printr-un act administrativ, impotriva cãreia este deschis, astfel cum s-a reţinut, accesul la justiţie. Activitatea bancarã este incontestabil o activitate de interes public, chiar dacã este desfasurata de bãnci ce reprezintã persoane juridice de drept privat, care trebuie sa se caracterizeze prin moralitate şi buna-credinţa, îndeosebi din partea fondatorilor şi administratorilor, pentru a nu expune actionarii şi depunatorii la riscul de a-şi vedea irosite investiţiile sau economiile.
Deci legiuitorul poate stabili, fãrã a incalca Constituţia, anumite sancţiuni care sa garanteze un asemenea comportament. Justificarea <>art. 54 rezulta din analiza cadrului general al Legii nr. 33/1991 , care, în numeroase texte, precum art. 2, art. 5, art. 15, art. 30, art. 31, art. 32, art. 45 şi art. 52, stabileşte pentru Banca Nationala a României rolul de a supraveghea activitatea tuturor societãţilor bancare şi de a stabili reguli şi norme etice şi profesionale pentru calitatea şi activitatea unui conducãtor de societate bancarã, precum şi pentru activitatea personalului bancar. Aceste reguli şi norme nu ar avea nici o eficienta, dacã ar fi lipsite de sancţiune, or, <>Legea nr. 33/1991 a dorit sa evite acest lucru tocmai prin art. 54. Asa fiind, ratiunea art. 54 şi natura sancţiunii prevãzute de acesta trebuie cautate în <>Legea nr. 33/1991 şi nu în materie penalã, disciplinarã sau contravenţionalã.
Cat priveşte referirile la documentele internaţionale invocate de autorul exceptiei, trebuie arãtat ca acestea specifica în mod direct faptul ca prezumţia de nevinovatie se referã exclusiv la procese cu caracter penal şi, nicidecum, la situaţii de felul celei ce face obiectul cauzei de fata. Astfel, art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului prevede: "Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovatã pana când vinovãţia sa va fi stabilitã în mod legal (...)", iar art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale statorniceste la rândul sau:"Orice persoana acuzata de infracţiune este prezumatã nevinovatã cat timp vinovãţia sa nu a fost în mod legal stabilitã". În acelaşi mod este redactat şi art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice.
În sfârşit, nu sunt incidente în cauza nici prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 neintrând în conflict nici cu art. 21, nici cu art. 23 alin. (8) din Constituţie, invocate în sprijinul opiniei ca <>Legea nr. 33/1991 ar fi contrarã prevederilor legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 54 din Legea nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancarã, ridicatã de Sima Ioan în Dosarul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ nr. 731/1996.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 17 iunie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
