Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 248 din 17 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) si (3), precum si ale art. 11 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale <>art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Silex Impex" - S.R.L. Ostrov în Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzau Secţia comercialã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca instituirea prin lege a judecãtorului-sindic nu are semnificatia infiintarii unei instanţe extraordinare. Acesta îndeplineşte, în fapt şi în drept, atribuţiile preşedintelui instanţei. Totodatã se arata ca dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie nu sunt incalcate, în condiţiile în care acest text nu prevede numãrul cãilor de atac.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 octombrie 2001 Tribunalul Buzau - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. 1, 2 şi 3, precum şi ale <>art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Silex Impex" - S.R.L. Ostrov într-un dosar având ca obiect soluţionarea acţiunii introduse de lichidatorul Societatea Comercialã "Expert General" S.R.L. pentru anularea unui contract de concesiune, în urma declarãrii falite a Societãţii Comerciale "Agroindustriala Piatra-Ostrov" - S.A. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 125, privind instanţele judecãtoreşti, ale art. 15 alin. (1), privind universalitatea, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile legale criticate "creeazã terţilor aflaţi în relaţii juridice cu societãţile comerciale şi persoanele fizice impotriva cãrora s-a deschis procedura falimentului o situaţie discriminatorie în ceea ce priveşte accesul la justiţie, compunerea completului de judecata, privarea de cãile de atac, în cazul când o asemenea cerere s-ar soluţiona pe calea dreptului comun, fãcând inoperant controlul exercitat prin instanţele superioare". În conceptia autorului exceptiei, prin stabilirea în competenta judecãtorului-sindic a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, "s-a creat o instanta extraordinarã cu competenta ce excede dreptului comun, incalcandu-se prevederile art. 125 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie". În ceea ce priveşte <>art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, autorul exceptiei considera ca textul acestuia contravine drepturilor şi libertãţilor prevãzute de art. 21 din Constituţie. De asemenea, este contrar şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, "prin instituirea unui singur grad de jurisdicţie şi a unei singure cai de atac, deşi în mod obişnuit un asemenea litigiu suporta jurisdicţia normalã". Totodatã, se arata în motivarea exceptiei, "prin art. 11 din aceeaşi lege se instituie încã o bariera artificiala în exercitarea drepturilor prevãzute" [...], întrucât judecãtorul-sindic pronunţa o hotãrâre definitiva şi executorie "a carei suspendare de cãtre instanta de recurs este interzisã, în mod discriminatoriu, de dispoziţiile <>art. 7 alin. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã". Tribunalul Buzau - Secţia comercialã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca "prevederile <>art. 6 din Legea nr. 64/1995 se referã la competenta judecãtorului-sindic desemnat într-o cauza de faliment, în ceea ce priveşte toatã procedura nu numai cu referire la hotãrârile pe care aceasta le pronunţa la soluţionarea diverselor cereri legate de aceasta procedura". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca instituirea prin lege a judecãtorului-sindic nu are semnificatia infiintarii unei instanţe extraordinare, competenta sa reprezentând, în fapt şi în drept, competenta tribunalului. În ceea ce priveşte extinderea competentei judecãtorului-sindic la soluţionarea altor cereri şi acţiuni incidente decât cele de judecare a procedurii propriu-zise, se considera ca aceasta este justificatã de necesitatea soluţionãrii cu eficienta şi celeritate a acţiunii principale. Conform aprecierii Guvernului, dreptul la apãrare nu este afectat de aceasta extindere a competentei judecãtorului-sindic, întrucât soluţionarea cererilor incidente se face în conformitate cu regulile generale de procedura. Lipsa caii de atac a apelului nu constituie o încãlcare a dreptului la apãrare, deoarece "în materie comercialã regula o constituie dublul grad de jurisdicţie (fond şi recurs)". Pe de alta parte, considera Guvernul, reglementarea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti se face prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie. În acest sens se face referire şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale, care a stabilit ca nici Constituţia, nici Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu impun existenta mai multor grade de jurisdicţie în soluţionarea cauzelor de natura civilã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6, ale art. 7 alin. (1), (2) şi (3) şi ale <>art. 11 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999 [art. 7 alin. (2) şi (3), precum şi <>art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, au fost modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002], care au urmãtorul conţinut: - Art. 6: "Toate procedurile prevãzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevãzut la art. 7, sunt de competenta exclusiva a tribunalului în jurisdicţia cãruia se afla sediul debitorului, care figureazã în registrul comerţului, şi sunt exercitate de un judecãtor-sindic desemnat de cãtre preşedintele tribunalului, în condiţiile art. 8."; - Art. 7 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Curtea de apel va fi instanta de recurs, pentru hotãrârile date de judecãtorul-sindic, în baza art. 10. (2) Recursul va fi judecat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. (3) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) şi (3) din Codul de procedura civilã, hotãrârile judecãtorului-sindic, cu excepţia celei de respingere a contestaţiei debitorului - facuta în temeiul art. 31 alin. (5) - şi a celei prin care se decide intrarea în faliment - pronunţatã în condiţiile art. 77 -, nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs."; - Art. 11: "Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs." Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei, în susţinerea acesteia, au urmãtorul cuprins: - Art. 15 alin. (1): "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 125: "(1) Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. (2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. (3) Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege." A fost, de asemenea, invocatã şi încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1, cu privire la "dreptul la un proces echitabil", din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, text care are urmãtorul conţinut: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei." Critica de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate se bazeazã, în esenta, pe susţinerea potrivit cãreia instituirea judecãtorului-sindic are semnificatia infiintarii unei instanţe extraordinare, iar prin reglementarea numai a caii de atac a recursului se incalca principiul liberului acces la justiţie, pãrţile fiind private de calea de atac ordinarã a apelului, ceea ce contravine şi dreptului la un proces echitabil înscris în paragraful 1 al art. 6 din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, instituie o procedura specialã aplicabilã comercianţilor - persoane fizice şi societãţi comerciale - aflaţi în insolventa. Faptul ca între organele care aplica procedura reorganizãrii şi lichidãrii judiciare (conform cap. II din lege) este prevãzut, alãturi de instanţele judecãtoreşti, şi judecãtorul-sindic, cu rol important în aplicarea acestei proceduri, nu poate avea semnificatia instituirii unor instanţe extraordinare interzise de <>art. 125 alin. (2) din Constituţie. În conceptia Legii nr. 64/1995 , republicatã, precum şi a <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, judecãtorul-sindic - numit în aceasta calitate de preşedintele tribunalului - are statutul juridic al unui judecãtor al tribunalului, care îndeplineşte şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de judecata. De altfel, asa cum prevede alin. (1) al <>art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, curtea de apel este instanta de recurs pentru hotãrârile date de judecãtorul-sindic în executarea atribuţiilor sale prevãzute de art. 10. În ceea ce priveşte critica privind pretinsa încãlcare a accesului liber la justiţie, prin aceea ca legea stabileşte aceasta procedura specialã fãrã sa prevadã şi calea de atac ordinarã a apelului impotriva hotãrârilor date de judecãtorul-sindic, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Sub acest aspect, prevederile legale criticate nu numai ca nu contravin dispoziţiilor constituţionale, ci sunt în conformitate cu acestea, care, de altfel, lasa la latitudinea legiuitorului stabilirea competentei instanţelor, a procedurii de judecata, precum şi a cãilor de atac, asa cum prevãd dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie. De asemenea, nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, din conţinutul acestui text nu rezulta obligativitatea existenţei mai multor grade de jurisdicţie sau a mai multor cai de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate. Jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale a stabilit, prin mai multe decizii, ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea retine ca şi aceasta este neîntemeiatã. În realitate, textul invocat al convenţiei nu prevede necesitatea unei cai de atac în fata unei instanţe superioare. Dispoziţiile <>art. 6 şi 7 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 286 din 30 octombrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2002, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la <>art. 6 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, iar prin Decizia nr. 18 din 24 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2002, a respins excepţia privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicatã. Soluţia şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au fost aduse în discuţie elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. În legatura cu susţinerile autorului exceptiei privind încãlcarea dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu sunt incidente în cauza, întrucât, asa cum s-a arãtat, nu se pune problema încãlcãrii unui drept constituţional sau a principiului neretroactivitatii legii civile.
În consecinta, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale <>art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Silex Impex" - S.R.L. Ostrov în Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzau - Secţia comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
