Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 248 din 15 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 15 iulie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristiana Bãlãşescu, Mihail Cãtãlin Bãlãşescu şi Manuela Corina Domnescu în Dosarul nr. 2.786/2003 al Judecãtoriei Moreni.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, susţinând cã textul de lege criticat nu contravine dreptului la apãrare, întrucât instanţa are obligaţia de a pune în vedere pârâtului toate mijloacele de apãrare care pot fi folosite de acesta şi, la cerere, poate acorda un termen pentru pregãtirea apãrãrii. În acest sens existã o constantã jurisprudenţã a Curţii şi, întrucât nu au apãrut elemente noi de naturã a justifica schimbarea acesteia, se apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.786/2003, Judecãtoria Moreni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristiana Bãlãşescu, Mihail Cãtãlin Bãlãşescu şi Manuela Corina Domnescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul de lege criticat este totalmente restrictiv şi creeazã discriminãri între pãrţile aflate în proces care şi-au angajat avocat şi cele care nu au apãrãtor. Prevederea legalã nu permite o asimilare între pârâţii fãrã avocat şi cei care au angajat unul cu mai puţin de 5 zile înainte de termenul sorocit, care nu se bucurã de acelaşi tratament pentru depunerea întâmpinãrii sau pentru propunerea de probe şi excepţii. Dispoziţiile art. 118 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã lasã pârâtul la dispoziţia judecãtorului, care îşi exercitã rolul activ adeseori sub imperiul formalismului exagerat, interpretãrii strict textuale şi scolastice a legii procedurale, doar în litera şi nu în spiritul ei.
Autorii excepţiei susţin lipsa de oportunitate a textului de lege criticat, prin raportare la diverse norme din Codul de procedurã civilã, arãtând cã tratamentul procedural şi probatoriul sunt mult mai facile în cadrul cãilor devolutive de atac.
Judecãtoria Moreni apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã, pârâtul care nu a depus întâmpinare în termenul prevãzut de lege având la dispoziţie mai multe norme procedurale în temeiul cãrora sã-şi formuleze apãrãrile, respectiv art. 171, art. 138 sau art. 103 din Codul de procedurã civilã.
Cu privire la încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, instanţa considerã cã nu existã identitate de situaţii între persoana care beneficiazã de asistenţã juridicã şi cea care nu are angajat apãrãtor, identitate care sã justifice aplicarea aceluiaşi regim juridic. Soluţia consacratã de textul de lege criticat este de naturã sã asigure egalitatea de arme a pãrţilor, ceea ce dã expresie exigenţelor prevãzute de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul aratã cã textul de lege criticat consacrã importanţa întâmpinãrii în cadrul procesului civil. Acest act procedural prin intermediul cãruia pârâtul rãspunde la pretenţiile formulate de reclamant, precizându-şi apãrãrile sale, este destinat în primul rând sã asigure un echilibru în situaţia juridicã a pãrţilor. Legiuitorul a considerat cã este firesc ca pãrţile sã cunoascã de la început pretenţiile şi apãrãrile lor, precum şi mijloacele de probã, ceea ce este de naturã sã asigure "egalitatea de arme", prevãzutã de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, reglementarea întâmpinãrii, ca şi procedura de judecatã în ansamblul ei, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, care prevãd în mod expres cã reglementarea competenţei şi a procedurii de judecatã se face prin lege.
Avocatul Poporului apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, textul de lege criticat contribuind la urgentarea soluţionãrii cauzei şi la prevenirea exercitãrii abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale de cãtre pârât, fãrã a îngrãdi accesul la justiţie al acestuia. Se aratã cã legea procesualã civilã oferã suficiente garanţii care sã asigure dreptul la apãrare şi la un proces echitabil, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi egalitatea de tratament a pãrţilor implicate în proces, în funcţie de situaţia juridicã diferitã în care se aflã fiecare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 118 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: "Nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege atrage decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publicã.
În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfãţişare, sã arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţã; instanţa va acorda, la cerere, un termen pentru pregãtirea apãrãrii şi depunerea întâmpinãrii."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub aspectul încãlcãrii principiilor constituţionale al liberului acces la justiţie şi al dreptului la apãrare. Astfel, prin <>Decizia nr. 128/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, sau prin <>Decizia nr. 17/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 27 februarie 2003, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate.
Cu acest din urmã prilej s-a reţinut cã textul de lege dedus controlului relevã o evidentã utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativitãţii întâmpinãrii, se asigurã de plano echilibrul procesual al pãrţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apãrãrile pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiazã prin luarea la cunoştinţã a acţiunii introductive a reclamantului.
Pe de altã parte, textul criticat contribuie la urgentarea soluţionãrii cauzei şi la prevenirea exercitãrii abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în mãsurã de a cunoaşte încã de la început cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregãti apãrãrile, în cunoştinţã de cauzã, în raport de susţinerile pârâtului cuprinse în întâmpinare.
Instituirea obligativitãţii depunerii întâmpinãrii, cu consecinţa decãderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publicã, se circumscrie domeniului de reglementare a competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã, rezervat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, legiuitorului ordinar, care a acţionat, deci, în limitele prerogativelor sale constituţionale.
Faţã de utilitatea evidentã a reglementãrii cuprinse în art. 118 din Codul de procedurã civilã, Curtea nu poate reţine încãlcarea dreptului la apãrare, cu atât mai mult cu cât alin. 3 al articolului criticat instituie obligaţia pentru instanţa judecãtoreascã, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere, la prima zi de înfãţişare, sã arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare, ce vor fi consemnate în încheierea de şedinţã, acordând, la cerere, un termen pentru pregãtirea apãrãrii şi depunerea întâmpinãrii.
Dacã totuşi, deşi protejat în aceastã manierã împotriva consecinţelor prejudiciabile ale propriei lipse de diligenţã sau insuficienţei mijloacelor materiale care l-au împiedicat sã apeleze la serviciile unui avocat, pârâtul nu înţelege sã-şi execute obligaţia de depunere a întâmpinãrii, el îşi asumã în deplinã cunoştinţã de cauzã riscurile decurgând din propria sa culpã şi, în consecinţã, potrivit unui principiu de aplicaţie generalã, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu poate invoca încãlcarea dreptului sãu la apãrare.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Aşa fiind, Curtea constatã cã, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã, în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, republicatã.
În sfârşit, pentru argumentele arãtate în prealabil, Curtea nu poate reţine nici criticile referitoare la încãlcarea de cãtre art. 118 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã a art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, preluat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, care consacrã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Soluţia adoptatã în deciziile anterioare, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristiana Bãlãşescu, Mihail Cãtãlin Bãlãşescu şi Manuela Corina Domnescu în Dosarul nr. 2.786/2003 al Judecãtoriei Moreni.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
