Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 246 din 19 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1)-(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 16 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Nicu Nicolae în Dosarul nr. 6.470/311/2008 al Judecãtoriei Slatina.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã autorul acesteia, pe de o parte, invocã chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, iar pe de altã parte, tinde la modificarea textului de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.470/311/2008, Judecãtoria Slatina a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Nicu Nicolae într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva executãrii silite.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia considerã cã, pe lângã veniturile realizate din activitãţi agricole sau arendã, ar trebui scutite de la plata anticipatã a impozitului şi acele categorii de venituri care se realizeazã la perioade la fel de mari ca cele din agriculturã. În caz contrar, contribuabilii în cauzã trebuie sã suporte o sarcinã fiscalã excesivã motivat de stabilirea incorectã a acestora de cãtre organul fiscal. Se apreciazã cã prevederile <>art. 82 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 sunt retroactive din moment ce dau posibilitatea organului fiscal de a emite decizii de impunere "pentru obligaţii de platã la bugetul consolidat al statului cu termene de platã retroactive raportat la data emiterii deciziilor de impunere".
Judecãtoria Slatina apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Totodatã, mai aratã cã în realitate autorul excepţiei nu se referã la o problemã de constituţionalitate, ci, prin critica sa, vizeazã modificarea legii, chestiune care nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia este inadmisibilã, întrucât vizeazã probleme de aplicare a legii, atribuţie ce ţine de competenţa instanţelor de judecatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost precizat, îl constituie dispoziţiile <>art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. În realitate, autorul excepţiei criticã numai primele 3 alineate ale art. 82 din lege, texte asupra cãrora Curtea urmeazã sã se pronunţe şi care au urmãtorul cuprins:
"(1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activitãţi agricole sunt obligaţi sã efectueze în cursul anului plãţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plãţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursã.
(2) Plãţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursã de venit, luându-se ca bazã de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, dupã caz, prin emiterea unei decizii care se comunicã contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate dupã expirarea termenelor de platã prevãzute la alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuãrii plãţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de platã al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plãţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizeazã pe termenele de platã urmãtoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plãţi anticipate, venitul net aferent perioadei pânã la sfârşitul anului urmând sã fie supus impozitãrii, pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Plãţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendã, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între pãrţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidã simplã, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintã echivalentul în lei al unei sume în valutã, determinarea venitului anual estimat se efectueazã pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã impunerea.
(3) Plãţile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepţia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectueazã potrivit deciziei emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Contribuabilii care determinã venitul net din activitãţi agricole, potrivit art. 72 şi 73, datoreazã plãţi anticipate cãtre bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în douã rate egale, astfel: 50% din impozit, pânã la data de 1 septembrie inclusiv, şi 50% din impozit, pânã la data de 15 noiembrie inclusiv."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã plãţile anticipate se datoreazã pentru veniturile din activitãţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia celor realizate din arendare. O asemenea exceptare este motivatã de faptul cã veniturile realizate din arendare nu pot fi anticipate, acestea fiind rezultatul unui concurs de factori naturali. Astfel, în anumiţi ani agricoli veniturile realizate sunt cu mult mai mici decât cele din anii anteriori, situaţie ce se datoreazã unor fenomene naturale ce nu pot fi prevãzute. Dacã s-ar accepta teza autorului excepţiei, s-ar putea ajunge ca în cazul arendei sã fie datorate sarcini fiscale anticipate cu mult mai mari decât venitul efectiv realizat. Considerentele de mai sus justificã, în mod obiectiv şi raţional, tratamentul diferit pe care îl au veniturile realizate din arendare. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine existenţa niciunei discriminãri între persoanele care realizeazã venituri din activitãţi independente, respectiv arendare.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 82 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 , se observã cã autorul excepţiei invocã aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii. Prin urmare, Curtea reţine cã revine instanţei de judecatã sã se pronunţe asupra legalitãţii emiterii deciziilor de impunere, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Nicu Nicolae în Dosarul nr. 6.470/311/2008 al Judecãtoriei Slatina.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
