Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 246 din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^3 si a art. 330^4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 287 din 23 octombrie 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Popovici Petre Constantin impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 *).
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 5 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iunie 1997 şi apoi, datoritã imposibilitãţii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 10 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Popovici Petre Constantin.
Prin Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, s-a reţinut ca aceasta este lipsitã de obiect, ca urmare a modificãrii textului prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997.
Impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Popovici Petre Constantin, pentru urmãtoarele motive: Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997 a fost pronunţatã fãrã citarea pãrţilor; dispoziţiile art. 330, art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã şi cele ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 sunt vadit neconstituţionale, deoarece incalca principiul egalitãţii armelor, în sensul ca dreptul de a introduce recurs în anulare este rezervat numai procurorului general, "nefiind la indemana celorlalţi cetãţeni", iar exerciţiul acestui drept "lasa un evident aspect de subiectivism, concretizat în ultima perioada de timp prin promovarea acestui recurs la cererea chiriaşilor" şi motivele prevãzute de lege pentru declararea recursului în anulare "se regãsesc la alte cai de atac, ce sunt la dispoziţia pãrţilor".
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Nici una dintre autoritãţile menţionate nu a comunicat puncte de vedere pana la pronunţare.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Primul motiv de recurs, referitor la necitarea pãrţilor la judecata în fond, este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins. Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede la art. 24 alin. (2) ca, atunci când excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata, soluţia se adopta cu unanimitatea voturilor completului de judecata, fãrã citarea pãrţilor. Impotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului care, în toate cazurile, se soluţioneazã cu citarea pãrţilor şi a Ministerului Public, asigurându-se în felul acesta posibilitatea pentru pãrţi de a-şi formula apãrãrile în fata Curţii Constituţionale.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat şi va fi respins.
Recurentul susţine ca dispoziţiile art. 330 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã incalca principiul egalitãţii armelor, iar exercitarea caii de atac a recursului în anulare, numai de cãtre procurorul general, nu şi de cãtre ceilalţi cetãţeni, creeazã posibilitãţi de subiectivism. Se susţine şi ca motivele prevãzute de lege pentru declararea recursului în anulare se regãsesc la alte cai de atac care sunt la dispoziţia tuturor pãrţilor.
Criticile formulate de recurent nu ţin seama de rolul şi funcţiile Ministerului Public în sistemul autoritãţii judecãtoreşti, reglementate de Constituţia României. Potrivit art. 130 din Constituţie, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept. Or, potrivit art. 330 din Codul de procedura civilã, recursul în anulare poate fi introdus doar în cazuri deosebite, care aduc direct atingere celor doua valori superioare ale statului de drept, arãtate mai sus. Spre exemplu, încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat sau sãvârşirea unor infracţiuni de cãtre judecãtori sunt fapte care lezeaza grav atât ordinea de drept, cat şi interesele generale ale societãţii. Asemenea fapte impun intervenţia Ministerului Public pe cãile pe care legea i le pune la dispoziţie, cea care va decide însã fiind, desigur, Curtea Suprema de Justiţie. Dispoziţiile art. 130 din Constituţie, referitoare la rolul şi funcţiile Ministerului Public, se coroboreaza cu cele ale art. 128 din legea fundamentalã, care prevãd ca exceptarea cãilor de atac se face în condiţiile legii, astfel ca rezervarea recursului în anulare doar în competenta procurorului general nu contravine nici un text constituţional. De altfel, Codul de procedura civilã rezerva şi pãrţilor procesului civil posibilitatea exercitãrii unor cai de atac, inclusiv extraordinare, cum sunt revizuirea şi contestaţia în anulare.
Cu referire la susţinerea recurentului privind posibilul subiectivism în declararea recursului în anulare, revine instanţei de judecata sa aprecieze dacã recursul introdus se încadreazã sau nu în dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã.
Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 din Legea nr. 112/1995, se constata ca aceasta este pentru prima data ridicatã în fata Curţii, în recurs.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã hotãrãşte "asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în fata ei. Soluţia contrarã nu poate fi primitã şi pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instanţei judecãtoreşti, pãrţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţã şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecãtoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãşi este obligatã sa-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţionalã. Dacã aceste reguli se referã la condiţiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanta în situaţia de a se pronunţa în legatura cu noi probleme litigioase care nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
În sensul celor arãtate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Popovici Petre Constantin impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 17 iunie 1997.
----------------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 februarie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
