Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 245 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 716 din 9 august 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Daniela Ramona Chiţulescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Marius Sorin Marin, Emil Ionuţ Slavu şi Ilie Cristea în Dosarul nr. 692/2004 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilã.
La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei, personal şi asistaţi de avocat Alexandru Pantea, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorilor excepţiei solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã, prin dispoziţiile <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 , este restrâns exerciţiul unor drepturi şi libertãţi în lipsa situaţiilor prevãzute de art. 53 din Constituţie, republicatã. Textul legal criticat prevede suspendarea din funcţie fãrã a arãta ce se întâmplã cu contractul de muncã al persoanelor aflate în aceastã situaţie, fiindu-le afectat şi dreptul la sãnãtate, deoarece cei suspendaţi din funcţie nu mai contribuie la asigurãrile sociale. Dispoziţiile art. 65 alin. (3) contravin şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, republicatã, deoarece înlãturã prezumţia de nevinovãţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece suspendarea din funcţie nu înlãturã prezumţia de nevinovãţie şi nici nu îngrãdeşte dreptul la muncã al autorilor excepţiei. Aceasta nu se constituie într-o sancţiune, ci, din contrã, reprezintã o mãsurã de protejare a instituţiei în care este încadrat cel suspendat din funcţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 692/2004, Tribunalul Teleorman - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã de Marius Sorin Marin, Emil Ionuţ Slavu şi Ilie Cristea în dosarul sus-menţionat, având drept obiect o contestaţie la decizia de suspendare din funcţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile legale criticate vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 23 alin. (8), precum şi cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Codul de procedurã penalã. De asemenea, dispoziţiile legale criticate înfrâng şi prevederile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi pe cele ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Prevederile <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 încalcã şi dispoziţiile art. 38 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 23 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece dreptul la muncã al autorilor excepţiei este restrâns prin intermediul mãsurii de suspendare din funcţie. Suspendarea din funcţie are drept consecinţã restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale, fãrã existenţa condiţiilor şi a motivelor prevãzute de art. 49 din Constituţie, republicatã.
Tribunalul Teleorman - Secţia civilã nu şi-a exprimat opinia în legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi nici existenţei dreptului la muncã, garantat de art. 41 din Constituţie, republicatã, ori dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, republicatã, deoarece mãsura suspendãrii din funcţie este justificatã de interesul prezervãrii încrederii populaţiei în organele statului, proporţionalitatea acestei mãsuri decurgând atât din natura şi gravitatea faptelor care fac obiectul învinuirii sau determinã luarea mãsurii preventive, cât şi din caracterul sãu esenţialmente provizoriu.
Avocatul Poporului aratã cã din actul de sesizare a Curţii Constituţionale nu rezultã textele constituţionale presupus încãlcate de <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 , motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile imperative ale <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, numai Curtea Constituţionalã poate decide cadrul constituţional în care urmeazã sã fie examinatã excepţia de neconstituţionalitate. Apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unui text din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 89 din 2 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003.
Acest text de lege are urmãtorul conţinut:
- Art. 65 alin. (3): "În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penalã pentru sãvârşirea unei infracţiuni contra pãcii sau omenirii, contra statului sau contra autoritãţii, de serviciu sau în legãturã cu serviciul, care împiedicã înfãptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a oricãrei alte infracţiuni sãvârşite cu intenţie, care l-ar face incompatibil cu exercitarea funcţiei de poliţist, precum şi pe timpul arestãrii preventive, poliţistul este suspendat din funcţie. În perioada suspendãrii poliţistul nu beneficiazã de nici un drept dintre cele prevãzute în prezenta lege şi este obligat sã predea armamentul, legitimaţia şi insigna."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului a fost modificat prin <>art. I pct. 37 din Legea nr. 101 din 7 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004, dispoziţiile criticate fiind preluate, în esenţã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 65 alin. (3): "Pe timpul urmãririi penale pentru sãvârşirea unei infracţiuni contra pãcii şi omenirii, contra statului sau contra autoritãţii, de serviciu sau în legãturã cu serviciul, care împiedicã înfãptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a oricãrei alte infracţiuni sãvârşite cu intenţie, care l-ar face incompatibil cu exercitarea funcţiei de poliţist, acesta este pus la dispoziţie conform alin. (2). În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penalã şi pe durata judecãrii pânã la pronunţarea unei hotãrâri definitive, precum şi pe durata arestãrii poliţistul este suspendat din funcţie. În perioada suspendãrii poliţistul nu beneficiazã de nici un drept dintre cele prevãzute în prezenta lege şi este obligat sã predea armamentul, legitimaţia şi insigna."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 23 alin. (8), art. 38 şi art. 49 din Constituţia României, precum şi prevederile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 11 pct. 1 şi ale art. 23 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Dupã aprobarea Legii de revizuire şi republicarea Constituţiei României, dispoziţiile constituţionale invocate sunt cuprinse în art. 23 alin. (11), art. 41 alin. (1) şi art. 53 alin. (1), ce au urmãtorul conţinut:
- Art. 23 alin. (11): "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã."
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
- Art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia sa va fi legal stabilitã."
- Art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Orice persoanã acuzatã de un delict este prezumatã nevinovatã pânã când vinovãţia sa va fi doveditã în mod legal în cursul unui proces public în cadrul cãruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apãrãrii sale."
- Art. 23 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Orice persoanã are dreptul la muncã, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfãcãtoare de muncã, precum şi la ocrotire împotriva şomajului."
Curtea constatã cã, deşi prin adresa nr. 1.781 din 5 aprilie 2004 s-a cerut completarea încheierii de sesizare cu opinia instanţei, aceasta nu a trimis opinia instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Prin <>Decizia nr. 47 din 5 martie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, Curtea a statuat cã lipsa opiniei instanţei judecãtoreşti din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea sã judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încãlcarea de cãtre instanţã a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultatã din controlul legii de cãtre Curtea Constituţionalã.
Astfel, Curtea Constituţionalã va proceda la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost ridicatã de autor.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 vin în contradicţie cu prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Astfel, prin <>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, Curtea a statuat cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei, republicatã.
De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile criticate înlãturã prezumţia de nevinovãţie. Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 , se suspendã din funcţie poliţistul faţã de care s-a pus în mişcare acţiunea penalã pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care îl face incompatibil cu exercitarea funcţiei de poliţist. Suspendarea din funcţie intervine de la data în care s-a pus în mişcare acţiunea penalã şi opereazã pe durata arestãrii, în cazul sãvârşirii unei infracţiuni cu un grad de pericol foarte ridicat, cum ar fi infracţiuni contra pãcii şi omenirii, contra statului sau contra autoritãţii, de serviciu sau în legãturã cu serviciul, care împiedicã înfãptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie. Între momentul începerii urmãririi penale şi momentul în care s-a pus în mişcare acţiunea penalã, dacã acestea nu coincid, intervine mãsura punerii la dispoziţie, iar nu cea a suspendãrii din funcţie.
Mãsura suspendãrii se dispune ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale, iar nu ca urmare a înlãturãrii prezumţiei de nevinovãţie, care opereazã pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare sau pânã la scoaterea de sub urmãrire penalã, achitarea, încetarea urmãririi penale ori a procesului penal.
Mai mult, în aceastã fazã a procesului penal în care organul de urmãrire penalã dispune de suficiente date cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni, precum şi cu privire la identitatea fãptuitorului, poate dispune şi alte mãsuri ce au un caracter preventiv şi mult mai severe decât suspendarea din funcţie, cum ar fi, de exemplu, mãsurile de siguranţã, reţinerea sau arestarea preventivã.
Curtea reţine cã mãsurile de siguranţã, reţinerea sau arestarea preventivã, precum şi suspendarea din funcţie, deşi restrâng exercitarea unor drepturi sau a unor libertãţi, nu pot fi considerate ca fiind contrare prezumţiei de nevinovãţie. Toate aceste mãsuri, deci şi suspendarea din funcţie, sunt necesare pentru apãrarea ordinii publice şi pentru desfãşurarea instrucţiei penale.
Suspendarea din funcţie a poliţistului se dispune atunci când sãvârşirea de cãtre acesta a unei infracţiuni intenţionate l-ar face incompatibil cu exercitarea funcţiei, aceasta fiind o mãsurã de protejare a intereselor instituţiei în care este încadrat faţã de pericolul continuãrii activitãţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale, prin prevenirea sãvârşirii de noi fapte similare, şi, pe cale de consecinţã, pentru pãstrarea prestigiului instituţiei.
În acest context nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia textul ar încãlca dispoziţiile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, întrucât, aşa cum s-a arãtat, mãsura suspendãrii din funcţie se impune, printre altele, pentru apãrarea ordinii publice şi pentru desfãşurarea instrucţiei penale. Restrângerea unor drepturi constituţionale este admisã, ea rãspunzând nevoii de a asigura securitatea juridicã a drepturilor şi libertãţilor celorlalţi, atât în perspectiva intereselor individuale, cât şi a celor naţionale sau de grup şi a binelui public, fiind şi o modalitate de salvgardare a unor drepturi în situaţiile în care exerciţiul lor are un caracter antisocial.
De asemenea, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia suspendarea din funcţie, prevãzutã de textul de lege criticat, ar aduce atingere dreptului la muncã garantat de art. 41 din Constituţie, republicatã. Suspendarea se dispune numai în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei de poliţist, cu care poliţistul a devenit incompatibil datoritã sãvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de punere în mişcare a acţiunii penale. El se poate încadra în altã muncã fãrã nici o îngrãdire.
De altfel, <>Legea nr. 360/2002 , în alin. (4) al art. 65, prevede şi garanţii în apãrarea intereselor poliţistului împotriva unor erori judiciare, în sensul cã "în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã ori achitarea, precum şi în cazul încetãrii urmãririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie, respectiv a suspendãrii din funcţie, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului de interne."
Pe de altã parte, Curtea observã cã dispoziţii similare cu cele criticate de autorul excepţiei se gãsesc şi în alte acte normative, cum ar fi Codul muncii, la <>art. 52 alin. (1) lit. c), sau Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, la art. 74 alin. (2).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Marius Sorin Marin, Emil Ionuţ Slavu şi Ilie Cristea în Dosarul nr. 692/2004 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Chiţulescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
