Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 244 din 17 septembrie 2002  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2, precum si ale art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 244 din 17 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2, precum si ale art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 15 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi 34 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Petre Ioan Datculescu în Dosarul nr. 8.412/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, întrucât autorul acesteia nu a motivat-o, incalcand astfel dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. Apreciazã ca nici pe fond excepţia nu este intemeiata, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale pretins incalcate.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 8.412/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi 34 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Petre Ioan Datculescu.
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã contravin prevederilor art. 21, 51, ale art. 123 alin. (1), art. 128 şi ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã ca dispoziţiile procedurale ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate nu incalca prevederile constituţionale invocate de autorul acesteia, deoarece soluţionarea cererii de recuzare are loc potrivit unor reguli speciale, derogatorii de la prevederile dreptului comun, cum sunt cele referitoare la sistemul probator şi exercitarea cãilor de atac, aplicabile la judecarea drepturilor deduse judecaţii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca prevederile de lege criticate "nu contravin principiului accesului liber la justiţie, reglementat în art. 21 din Legea fundamentalã, având în vedere ca cererea de recuzare nu vizeazã fondul cauzei, iar potrivit art. 34 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura civilã, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o data cu fondul, urmând a se reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanta, atunci când se constata ca respingerea recuzãrii este nefondata".
Guvernul apreciazã criticile de neconstituţionalitate ca fiind neintemeiate, având în vedere ca "textele de lege criticate nu impiedica ci, dimpotriva, asigura cadrul legal pentru desfãşurarea judecaţii asupra fondului cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale celor îndreptãţiţi sa participe la aceasta judecata. Or, aceste drepturi şi garanţii nu fac obiectul procedurii de soluţionare a recuzãrii, care, de altfel, se desfãşoarã în camera de consiliu, fãrã prezenta pãrţilor, unde nu au loc şi nici nu se pune, de principiu, problema unor dezbateri contradictorii legate de realizarea unor interese ale pãrţilor".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Prin Încheierea din 18 decembrie 2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi 34 din Codul de procedura civilã. Din conţinutul cererii autorului exceptiei, formulatã în susţinerea acesteia, rezulta ca, în realitate, obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã. În consecinta, controlul de constitutionalitate exercitat în prezenta cauza se va limita la aceste texte legale, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 31 alin. 1 şi 2: "Instanta decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenta pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat numai dacã gãseşte de cuviinţã.
Nu se admite interogatoriul sau jurãmântul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.";
- Art. 34 alin. 1 şi 2: "Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusã la nici o cale de atac.
Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu fondul."
Autorul exceptiei susţine ca textele legale criticate incalca dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie (art. 21), respectarea Constituţiei şi a legilor (art. 51), înfãptuirea justiţiei [art. 123 alin. (1)], folosirea cãilor de atac (art. 128) şi conflictul temporal de legi [art. 150 alin. (1)]. De asemenea, susţine ca textele de lege criticate ar contraveni şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
I. În legatura cu incidenta dispoziţiilor constituţionale ale art. 150 alin. (1), potrivit cãrora "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", Curtea Constituţionalã constata ca, ulterior intrãrii în vigoare a Constituţiei, Codul de procedura civilã a fost modificat expres prin mai multe acte normative, de exemplu, prin legile nr. 104/1992, nr. 65/1993, nr. 7/1996 şi nr. 99/1999, precum şi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 . Rezulta ca în caz de contradictie cu o dispoziţie constituţionalã nu se pune problema aplicãrii art. 150 alin. (1) din Constituţie, ci aceea a controlului legitimitatii constituţionale a prevederilor acestui act normativ.
În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 90 din 4 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, şi nu au fost aduse în discuţie în prezentul dosar elemente noi de natura sa determine modificarea acestei jurisprudente.
II. Analizând susţinerile autorului exceptiei, Curtea constata ca prevederile art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, care interzic îngrãdirea prin lege a accesului liber la justiţie, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizeazã fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin aceasta reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o data cu fondul, instanta superioarã de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanta, atunci când constata ca cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã.
Curtea nu poate retine nici susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor alin. 2 al art. 31 din Codul de procedura civilã, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat ca reglementarea procedurii de judecata, care include şi sistemul probator, este de competenta exclusiva a legiuitorului. Este, de altfel, o soluţie care rezulta din dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
III. Referitor la susţinerea potrivit cãreia prevederile art. 34 alin. 1 din Codul de procedura civilã contravin dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, Curtea constata, de asemenea, ca este neîntemeiatã. Faptul ca încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusã nici unei cai de atac nu constituie o infrangere a dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, potrivit cãrora "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Textul constituţional pretins încãlcat lasa la latitudinea legiuitorului ordinar reglementarea cãilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urma sa excepteze de la exercitarea lor, atunci când considera ca se impune, anumite hotãrâri judecãtoreşti, asa cum a procedat prin art. 34 alin. 1 din Codul de procedura civilã, fãrã a se putea afirma ca, procedând astfel, ar contraveni dispoziţiei constituţionale.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor alin. 2 al art. 34 din Codul de procedura civilã, Curtea retine ca, în realitate, nemultumirea autorului exceptiei consta în faptul ca nu dispune de o cale de atac impotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, distinctã de cea îndreptatã impotriva soluţiei pe fond.
În condiţiile în care însã, potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, reglementarea competentei şi procedurii de judecata se afla în aria de reglementare a legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, stabilit tot de cãtre acesta într-un domeniu care, prin specificul sau, face necesarã o asemenea reglementare, nu conţine nici un aspect de neconstituţionalitate.
De altfel, reglementarea actuala din Codul de procedura civilã nu lipseşte partea interesatã de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, iar faptul ca exerciţiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al exerciţiului unei cai de atac. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmãrit - şi este o ratiune suficienta - sa restrângã posibilitatea de tergiversare prin exercitarea abuzivã a unei atare cai de atac şi sa realizeze un spor de celeritate în soluţionarea cauzelor.
IV. Totodatã Curtea constata ca dispoziţiile art. 51 din Legea fundamentalã nu sunt incidente în cauza şi, în consecinta, nu poate retine încãlcarea lor.
V. În sfârşit, Curtea retine ca prevederile de lege criticate nu contravin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât acesta se referã exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Petre Ioan Datculescu în Dosarul nr. 8.412/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 septembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016