Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 244 din 10 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu modificari prin Legea nr. 288/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 26 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 288/2002 , excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Cluj - Secţia civilã în Dosarul nr. 7.645/2002.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã. În acest sens arata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauza. În legatura cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi ale cetãţenilor, arata ca acestea nu sunt incidente în cauza, deoarece ordonanta criticata reglementeazã cu privire la executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 7.645/2002, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 288/2002 , excepţie ridicatã de instanta din oficiu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate Tribunalul Cluj - Secţia civilã arata ca prevederile <>art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 288/2002 , contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 49 din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu se încadreazã în nici una dintre situaţiile în care "poate fi restrâns dreptul fundamental la garantarea creanţelor impotriva statului". Se considera ca sunt incalcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 49 alin. (2), prin aceea ca prevederile criticate "ating însãşi existenta dreptului, câtã vreme nu fixeazã un termen sau o sancţiune în sarcina ordonatorului de credite, lãsând la latitudinea sa subiectiva termenul şi modalitatea de plata, nefixand nici mãcar o ordine de satisfacere a creanţelor".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens arata ca limitarea executãrii, instituitã de ordonanta, numai asupra resurselor bãneşti ale instituţiilor publice alocate de la buget, în acest scop, este concordanta cu principiile Constituţiei. Interzicerea executãrii silite asupra altor fonduri bãneşti decât cele alocate de la bugetul de stat constituie "o norma de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executãrii silite a unui titlu executoriu sa se ajungã la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlu executoriu".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 288/2002 , prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizeazã din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de plata respectiva.";
- Art. 2: "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia sa dispunã toate mãsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii.";
- Art. 3: "În procesul executãrii silite a sumelor datorate de cãtre instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plati dispuse de cãtre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii."
Tribunalul Cluj - Secţia civilã considera ca aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 49 din Constituţie, care prevãd:
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca prevederile <>art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 288/2002 , au mai fãcut obiectul controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la art. 41 din Constituţie.
Astfel, prin Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut ca: "[...] dispoziţiile legale criticate instituie anumite limite ale executãrii silite, în sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse financiare ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu aceasta destinaţie, dar aceste limite nu contravin dispoziţiilor art. 41 şi ale art. 135 ale Legii fundamentale, referitoare la protecţia proprietãţii private. Ratiunea reglementãrii acestor dispoziţii o constituie instituirea unei discipline financiare, care nu poate fi socotitã o infrangere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private şi garantarea creanţelor asupra statului."
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluţiei pronunţate.
În plus, în aceasta cauza o alta critica de neconstituţionalitate consta, în esenta, în susţinerea potrivit cãreia prevederile <>art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 lasa la latitudinea subiectiva a ordonatorilor de credite termenul şi modalitatea de plata a obligaţiilor instituţiilor publice, aducandu-se astfel atingere dreptului statului la satisfacerea creanţelor sale. Se considera ca în felul acesta se incalca prevederile art. 49 alin. (2) din Constituţie, conform cãrora "Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii".
Curtea constata ca sustineri asemãnãtoare au mai fost formulate într-o cauza în care tot Tribunalul Cluj, dar Secţia comercialã şi de contencios administrativ, a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege. În legatura cu acestea Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 23 mai 2003, şi s-a reţinut ca art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie consacra dreptul legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi ale creanţelor asupra statului. "Or, este tocmai ceea ce se realizeazã pe calea <>Ordonanţe Guvernului nr. 22/2002 . Instituirea anumitor restrictii, impuse de ratiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului, nu înseamnã negarea posibilitatii acestuia de a şi-l realiza, tot asa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea cãilor de atac nu semnifica restrangerea accesului liber la justiţie". De asemenea, a mai reţinut ca, "atâta vreme cat norma constituţionalã garantand creanţele asupra statului nu precizeazã ca aceasta presupune executarea lor de îndatã, condiţiile instituite în aceasta materie prin ordonanta, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii, nu contravin Legii fundamentale, ci, urmãrind gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, nu fac decât sa dea expresie obligaţiei constituţionale a garantarii obligaţiilor asupra statului".
Pentru argumentele reţinute în Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, Curtea constata ca prevederile <>art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 nu incalca nici dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 288/2002 , excepţie ridicatã de instanta din oficiu în Dosarul nr. 7.645/2002 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
