Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 243 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13, art. 52 alin. (2) si art. 53 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 568 din 28 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 52 alin. (2) şi <>art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Filip Panait în Dosarul nr. 7.090/2003 al Judecãtoriei Piatra-Neamţ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã garantarea dreptului la ocrotirea sãnãtãţii nu înseamnã scutire de la plata asigurãrilor medicale. Totodatã, considerã cã intrã în atribuţiile legiuitorului sã impunã condiţiile în care persoanele asigurate trebuie sã plãteascã contribuţia la asigurãrile sociale de sãnãtate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 7.090/2003, Judecãtoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 52 alin. (2) şi <>art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Filip Panait într-o cauzã având ca obiect obligarea Casei Judeţene de Asigurãri de Sãnãtate Neamţ de a suporta costurile serviciilor medicale complete.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 13, art. 52 alin. (2) şi <>art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (1), art. 34 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2) şi art. 56 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece: viaţa cetãţenilor excluşi de la îngrijiri medicale complete este pusã în pericol; prin modul de acordare a asistenţei medicale se creeazã discriminare între cetãţeni pe motive economice; excluzând de la îngrijiri medicale categoriile de cetãţeni cele mai sãrace, pun în pericol igiena şi sãnãtatea publicã; nu se realizeazã obligaţia generalã a cetãţenilor de a contribui la cheltuielile publice, întrucât nu se încaseazã sumele datorate fondului de asigurãri de sãnãtate de la toţi cetãţenii.
Judecãtoria Piatra-Neamţ apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentalã, nici un text al acesteia neprevãzând gratuitatea asistenţei medicale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã sunt neîntemeiate criticile formulate prin excepţia de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit prevederilor art. 34 alin. (3) din Constituţie, republicatã, organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale pentru boalã, accidente, maternitate şi recuperare, precum şi alte mãsuri de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii, fiind astfel de competenţa legiuitorului reglementarea condiţiilor de finanţare a asistenţei medicale. Dreptul asiguraţilor la acordarea serviciilor medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate este, exceptând situaţiile expres şi limitativ prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , corelativ obligaţiei de a plãti contribuţia la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, ce se înscrie în cadrul obligaţiei generale a cetãţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice.
Avocatul Poporului aratã cã din încheierea de sesizare nu rezultã textele constituţionale presupus încãlcate de art. 13, art. 52 alin. (2) şi <>art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile imperative ale <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "numai Curtea Constituţionalã poate decide cadrul constituţional în care urmeazã sã fie examinatã excepţia de neconstituţionalitate". De altfel, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unui text din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13, art. 52 alin. (2) şi <>art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002), cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având în prezent urmãtorul cuprins:
- Art. 13: "Persoanele care nu fac dovada calitãţii de asigurat beneficiazã de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.";
- Art. 52 alin. (2): "Persoanele juridice sau fizice prevãzute la alin. (1) au obligaţia plãţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat.";
- Art. 53 alin. (4): "Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, sã achite contribuţia legalã pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitãri de acordare a serviciilor medicale, calculatã la salariul de bazã minim brut pe ţarã, potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (1), art. 34, art. 47 alin. (2) şi ale art. 56 alin. (1) din Constituţia României, revizuitã şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, având urmãtorul conţinut:
- Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viaţã, precum şi dreptul la integritate fizicã şi psihicã ale persoanei sunt garantate.";
- Art. 34: "(1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãţii este garantat.
(2) Statul este obligat sã ia mãsuri pentru asigurarea igienei şi a sãnãtãţii publice. [...]";
- Art. 47 alin. (2): "Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţã socialã, potrivit legii.";
- Art. 56 alin. (1): "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Garantarea dreptului la ocrotirea sãnãtãţii, prevãzutã pentru toate categoriile de persoane la art. 34 alin. (1) din Constituţie, republicatã, nu înseamnã gratuitatea serviciilor medicale, respectiv scutirea de la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate, sistem care trebuie susţinut cu mijloace financiare corespunzãtoare. Potrivit prevederilor art. 34 alin. (3) din Constituţie, republicatã, organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate se stabilesc "potrivit legii". Astfel, intrã în atribuţiile exclusive ale autoritãţii legiuitoare determinarea categoriilor de persoane care beneficiazã de asigurãri de sãnãtate, precum şi a condiţiilor de exercitare a acestui drept.
Curtea constatã cã reglementarea legalã a organizãrii şi funcţionãrii sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate prevede obligaţia generalã a persoanelor asigurate şi a angajatorilor (persoane juridice şi persoane fizice) de a plãti contribuţia, în raport cu veniturile realizate ori cu drepturile salariale achitate, la fondul de asigurãri de sãnãtate, fãrã a institui privilegii sau discriminãri. Sunt prevãzute şi unele excepţii, categorii de persoane aflate în situaţii deosebite, care pot beneficia de asigurare de sãnãtate fãrã plata contribuţiei, dar situaţia obiectiv diferitã a acestor categorii de persoane justificã tratamentul juridic diferit.
Modul de reglementare a asistenţei medicale şi a asigurãrilor de sãnãtate nu atinge dreptul persoanelor la viaţã, la integritatea corporalã sau la sãnãtatea fizicã şi mentalã, ci doar stabileşte condiţiile în care persoanele asigurate trebuie sã contribuie la plata asistenţei medicale.
Chiar şi în condiţiile neacordãrii gratuite a asistenţei medicale, <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 prevede, şi pentru persoanele care nu fac dovada calitãţii de asigurat, acordarea serviciilor medicale în cadrul unui pachet minimal în cazul urgenţelor medicalo-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic, ca o mãsurã de protecţie socialã pentru apãrarea vieţii persoanelor şi a igienei şi sãnãtãţii publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 52 alin. (2) şi <>art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Filip Panait în Dosarul nr. 7.090/2003 al Judecãtoriei Piatra-Neamţ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
