Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 243 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Despina-Elena Dumitraşchievici în Dosarul nr. 6.189/285/2009 al Judecãtoriei Rãdãuţi. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precum şi faptul cã modul în care a fost motivatã excepţia nu reprezintã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.189/285/2009, Judecãtoria Rãdãuţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Excepţia a fost ridicatã de Despina-Elena Dumitraşchievici cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect o contestaţie la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã obligaţia pensionarilor care desfãşoarã şi o activitate producãtoare de venit de a contribui la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate aduce atingere libertãţii individuale şi siguranţei persoanei, vieţii private şi ocrotirii sãnãtãţii. În acest sens, aratã cã de-a lungul efectuãrii stagiului de cotizare pânã la pensionare a cotizat la sistemul public de asigurãri sociale de sãnãtate, astfel cã dupã pensionare nu se mai justificã plata acestei contribuţii. De asemenea, considerã cã obligaţia persoanelor care desfãşoarã activitãţi liberale de a contribui la sistemul public de pensii reprezintã o îngrãdire a libertãţii de alegere. Judecãtoria Rãdãuţi apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocã şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. (3) şi art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare: - Art. 215 alin. (3): "Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã şi persoanelor care exercitã profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sã desfãşoare activitãţi independente." Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 au fost modificate prin art. VIII pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, pãstrându-se însã soluţia legislativã criticatã, sub urmãtoarea redactare: "Persoanele fizice care realizeazã venituri din activitãţi independente, venituri din agriculturã şi silviculturã, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectualã sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sã depunã la casele de asigurãri de sãnãtate cu care au încheiat contractul de asigurare declaraţii privind obligaţiile faţã de fond." Dispoziţiile art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 au urmãtoarea redactare: "Persoanele prevãzute la art. 257 şi 258 au obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurãri, dupã caz, documentele justificative şi actele de evidenţã necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond." Deşi autorul excepţiei nu indicã expres dispoziţiile constituţionale pretins a fi încãlcate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea apreciazã însã cã sunt avute în vedere dispoziţiile art. 26 şi 34 din Constituţie referitoare la viaţa privatã şi ocrotirea sãnãtãţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã motivarea acesteia porneşte de la premisa existenţei unei interdependenţe a sistemului public de pensii cu sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate. Astfel, autorul excepţiei considerã cã, fiind pensionar, nu se mai justificã plata contribuţiei la sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate. Faţã de aceste susţineri, Curtea reţine cã cele douã sisteme de asigurãri sociale amintite sunt independente unul faţã de celãlalt, calitatea de asigurat în fiecare dintre acestea dând naştere unor drepturi şi obligaţii distincte. Astfel, calitatea de asigurat în sistemul public de asigurãri sociale de sãnãtate dã dreptul la un pachet de servicii de bazã în condiţiile legii, în timp ce contribuţia la fondul public de pensii dã dreptul la pensie, dacã sunt împlinite vârsta de pensionare şi stagiul de cotizare. Fondurile celor douã sisteme sunt, de asemenea, separate. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate care vizeazã obligativitatea contribuţiei pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, Curtea reţine cã aceastã obligaţie trebuie analizatã în legãturã cu un alt principiu ce stã la baza acestui sistem, anume cel al solidaritãţii. Astfel, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Atât principiul obligativitãţii, cât şi cel al solidaritãţii reprezintã o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii, precum şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor. În sensul celor arãtate este şi Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale referitoare la încãlcarea dreptului la viaţa privatã, Curtea apreciazã cã, raportat la conţinutul prevederilor de lege criticate, art. 26 din Constituţie nu are incidenţã în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Despina-Elena Dumitraşchievici în Dosarul nr. 6.189/285/2009 al Judecãtoriei Rãdãuţi. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2011.
