Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 243 din 15 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 335 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 270 din 24 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Hârţescu în Dosarul nr. 6.528/121/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 450D/2011.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales Adrian Constantinescu din cadrul Baroului Vrancea, cu delegaţie la dosar, şi lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care înţelege sã îşi extindã criticile şi din perspectiva încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 referitor la Folosirea cãilor de atac, deoarece extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale în ipoteza prevãzutã de art. 335 alin. 2 din Codul de procedurã penalã echivaleazã cu o veritabilã cale de atac, care însã impune judecãtorilor ce fel de hotãrâre sã pronunţe. În plus, lasã posibilitatea unei instanţe inferioare sã desfiinţeze o hotãrâre pronunţatã de o instanţã superioarã.
În concluzie, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.528/121/2008, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Hârţescu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetãri pentru sãvârşirea infracţiunilor de înşelãciune şi fals în înscrisuri sub semnãturã privatã în formã continuatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (3) referitor la independenţa judecãtorilor, care se supun numai legii, deoarece s-a creat o instituţie care funcţioneazã în afara normelor expres reglementate de Constituţie, fiind împotriva principiului legalitãţii şi al garantãrii exercitãrii cãilor de atac în condiţiile legii care guverneazã activitatea de înfãptuire a justiţiei.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile art. 335 alin. 2 din Codul de procedurã penalã fiind constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului prin apãrãtor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 335 alin. 2 - Extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Dacã cu privire la unele din actele care intrã în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotãrâre definitivã, instanţa reuneşte cauza cu aceea în care sa dat hotãrârea definitivã, pronunţând o nouã hotãrâre în raport cu toate actele care intrã în conţinutul infracţiunii, şi desfiinţeazã hotãrârea anterioarã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (3) referitor la independenţa judecãtorilor care se supun numai legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte extinderea criticilor din perspectiva încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 referitor la Folosirea cãilor de atac, extindere solicitatã cu prilejul dezbaterilor, Curtea constatã cã nu o poate analiza, întrucât a fost formulatã ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional. Or, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea e competentã sã se pronunţe numai în limitele sesizãrii. Extinderea temeiurilor constituţionale faţã de cele invocate în faţa instanţei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constituţionalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, conform cãrora Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial. Ca atare, Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea textului de lege criticat doar în raport cu dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, invocat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulatã în faţa instanţei de drept comun.
2. Astfel, Curtea constatã cã unitatea legalã de infracţiune constã în aceea cã, în anumite cazuri, deşi existã mai multe acţiuni sau inacţiuni, se reţine totuşi o unitate de infracţiune dispusã de legiuitor. O astfel de unitate legalã existã, de exemplu, în cazul infracţiunii complexe - tâlhãria - care constã în douã acţiuni (furt şi violenţã), dar juridic existã o singurã infracţiune (tâlhãria) şi se aplicã o singurã pedeapsã.
În alte situaţii, unitatea provine din împrejurarea cã douã sau mai multe acţiuni/inacţiuni sunt, în mod obiectiv, strâns unite între ele prin aceea cã existã unitate de rezoluţiune. Aşadar, legiuitorul, în virtutea rolului sãu constituţional, este liber sã proclame unitatea legalã de infracţiune în aceste cazuri, sprijinindu-se pe unele date reale, anumite legãturi obiective sau subiective între acţiunile respective.
Dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale care intrã în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, chiar dacã s-a pronunţat anterior o hotãrâre definitivã. Prin urmare, instanţa va reuni cauza aflatã pe rol cu cea în care s-a pronunţat hotãrârea, sens în care va pronunţa o nouã hotãrâre în raport cu toate actele care intrã în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
O astfel de procedurã are în vedere şi împrejurarea cã anumite fapte penale îmbracã forma infracţiunii continuate, legiuitorul, în acord cu art. 41 din Codul penal, optând pentru pedepsirea comunã a acestora. Aceasta se justificã, întrucât, deşi sunt sãvârşite la intervale de timp diferite, acţiunile ori inacţiunile prezintã fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. De aceea, raţiunile de politicã penalã au impus pedepsirea comunã a infracţiunilor continuate în condiţiile art. 43 din Codul penal, pronunţându-se o pedeapsã în limitele prevãzute de cod la infracţiunea sãvârşitã, la care se poate adãuga un spor în limitele prevãzute de art. 34 din Codul penal. Dupã ce o persoanã a fost condamnatã definitiv pentru o infracţiune continuatã şi ulterior se descoperã alte acţiuni sau inacţiuni care intrã în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, judecãtorul, ţinând seama de fapta comisã în întregul ei, va pronunţa o nouã pedeapsã corespunzãtoare, care nu poate fi mai uşoarã decât cea pronunţatã anterior.
Reglementarea este, dimpotrivã, menitã sã dea expresie actului de înfãptuire a justiţiei în mod unic, egal şi imparţial, cu atât mai mult cu dreptul represiv în România nu a îmbrãţişat alte sisteme potrivit cãrora pedeapsa rezultatã poate fi dispusã prin cumul aritmetic. De asemenea, principiul constituţional pretins încãlcat constã în interdicţia judecãtorului de a primi ordine, indicaţii ori sugestii privind viitoarea soluţie, sens în care este evident cã textul legal criticat nu permite aplicarea sa în mod arbitrar, judecãtorii fiind obligaţi sã dispunã extinderea acţiunii penale în toate situaţiile similare, fãrã ca aceasta sã aibã conotaţiile reclamate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Hârţescu în Dosarul nr. 6.528/121/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
