Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 243 din 10 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ion Tascovici în Dosarul nr. 33/F/12/1999 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã, deoarece prevederile legale a cãror constitutionalitate este criticata sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 16 din Legea fundamentalã. În acest sens se invoca Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002 a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea nr. 358 din 17 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 33/F/12/1999, Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Ion Tascovici, într-o cauza civilã privind reorganizarea judiciarã şi falimentul Societãţii Comerciale "Textila" - S.A. Calafat. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi (2), art. 43 şi 51 din Constituţie. În esenta, în motivare se arata ca prevederile <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplica unei cereri care are ca obiect plata indemnizaţiei temporare de munca, indemnizaţiei de concediu de odihna, indemnizaţiei brute lunare şi salariilor compensatorii, ca drepturi ce rezulta dintr-un contract de mandat comercial. Condiţionarea soluţionãrii unei asemenea cereri de achitarea taxei judiciare de timbru este consideratã neconstitutionala de autorul exceptiei, având în vedere ca prin <>art. 15 din Legea nr. 146/1997 se acorda scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pentru aceleaşi drepturi, dar care decurg din contracte individuale de munca şi contracte colective de munca, statornicindu-se astfel o discriminare inacceptabila în lumina art. 16 alin. (1) din Constituţie. Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece aspectele invocate de autorul exceptiei nu vizeazã o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederea <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , potrivit cãreia acţiunile şi cererile evaluabile în bani sunt supuse unor taxe stabilite corespunzãtor valorii obiectului acestora, este o reglementare în cadrul unei legi speciale, cu reguli şi excepţii exprese, de stricta interpretare. Ca atare, considera ca legea oferã un tratament juridic egal pentru toate persoanele interesate în soluţionarea anumitor cauze de competenta instanţelor judecãtoreşti. Avocatul Poporului considera ca dispoziţia de lege criticata este constituţionalã. Instituirea taxelor de timbru reprezintã aplicarea indatoririi fundamentale a cetãţenilor consacratã de art. 53 alin. (1) din Constituţie, conform cãruia cetãţenii au obligaţia sa contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice şi, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale, "este legal şi firesc ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de instanţele judecãtoreşti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora". Mai considera ca nu este încãlcat nici principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece, asa cum rezulta din jurisprudenta Curţii, regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie, iar stabilirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru nu reprezintã o discriminare, ci un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercita în considerarea unor anumite situaţii determinate. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 2 alin. (1): "Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeaza astfel: a) pana la valoarea de 342.000 lei 17.000 lei; b) între 342.001 lei 17.000 lei + 10% pentru ce şi 3.420.000 lei depãşeşte 342.000 lei; c) între 3.420.001 lei 325.000 lei + 8% pentru ce şi 34.200.000 lei depãşeşte 3.420.000 lei; d) între 34.200.001 lei 2.787.000 + 6% pentru ce şi 171.000.000 lei depãşeşte 34.200.000 lei; e) între 171.000.001 lei 10.995.000 lei + 4% pentru ce şi 342.000.000 lei depãşeşte 171.000.000 lei; f) între 342.000.001 lei 17.835.000 lei + 2% pentru ce şi 1.710.000.000 lei depãşeşte 342.000.000 lei; g) peste 1.710.000.001 lei 45.195.000 lei + 1% pentru ce depãşeşte 1.710.000.000 lei."
În opinia autorului exceptiei, aceste prevederi contravin art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi (2), art. 43 şi art. 51 din Constituţie, prevederi potrivit cãrora: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 38. alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere. (2) Salariaţii au dreptul la protecţia socialã a muncii. Mãsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de munca al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul sãptãmânal, concediul de odihna plãtit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice."; - Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent. (2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenta medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege."; - Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã retine: În esenta, potrivit criticii formulate, <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 creeazã o discriminare inacceptabila în lumina art. 16 alin. (1) din Constituţie, constând în condiţionarea soluţionãrii unei cereri ce decurge dintr-un contract de mandat comercial de plata taxei judiciare de timbru, în timp ce, potrivit art. 15 din aceeaşi lege, pentru aceleaşi drepturi decurgând însã din contracte individuale sau colective de munca se acorda scutiri. Dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea pronunţându-se prin numeroase decizii. Astfel, în legatura cu o critica asemãnãtoare celei din cauza de fata, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, s-a reţinut ca "instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, <<Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege>>, fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului sa stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sa se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor, prevãzutã de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, în conformitate cu care <<Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice>>". Prin aceeaşi decizie, în legatura cu susţinerile, ca şi în prezenta cauza, referitoare la contrarietatea cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), Curtea a constatat ca "instituirea taxelor judiciare de timbru reprezintã o aplicare a principiului consacrat de art. 53 alin. (1) din Constituţie, conform cãruia cetãţenii au obligaţia sa contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale, e legal şi firesc ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de instanţele judecãtoreşti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora". În plus, în acest dosar autorul exceptiei invoca şi contrarietatea textului de lege criticat cu prevederile art. 38 alin. (1) şi (2), art. 43 şi art. 51 din Constituţie, fãrã însã sa arate în ce anume consta aceasta. Asa fiind, Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveşte invocarea unui motiv de neconstituţionalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ion Tascovici în Dosarul nr. 33/F/12/1999 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
