Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 242 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) si alin. 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Toma şi Marinela Toma în Dosarul nr. 5.033/109/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.033/109/2006, Tribunalul Argeş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Toma şi Marinela Toma într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva ordonanţei de confirmare a neînceperii urmãririi penale.
În motivarea excepţiei autorul acesteia apreciazã, în esenţã, cã textul legal criticat limiteazã posibilitatea instanţei de recurs de a pronunţa o hotãrâre judecãtoreascã de condamnare sau achitare, astfel încât nu poate judeca fondul. Astfel, recursul prevãzut de art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã este unul formal. Mai mult, se aratã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât existã o inegalitate între procuror, judecãtor şi pãrţi.
Tribunalul Argeş - Secţia penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii, se aratã cã textul contestat nu este de naturã sã împiedice persoana vãtãmatã de a se adresa instanţei de judecatã. Limitarea prin textul de lege a actelor procurorului împotriva cãrora se poate face plângere la instanţã, fãrã a se face o referire expresã la actele prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, reprezintã o problemã de legiferare, iar nu de constituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006 .
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) şi alin. 10 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate, dar cu pãstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin <>Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Curtea constatã cã în mod greşit instanţa de judecatã a reţinut ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. 10 din Codul de procedurã penalã, şi nu art. 278^1 alin. 10 din acelaşi cod. În consecinţã, Curtea, prin prezenta decizie, urmeazã a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) şi alin. 10 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
"Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã;
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor. [...]
Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea, prin numeroase decizii, constatând constituţionalitatea acestora. Astfel, prin <>Decizia nr. 508 din 18 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.135 din 1 decembrie 2004, Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii textului art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã acesta reprezintã un rãspuns la necesitatea consacrãrii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecatã competente, atunci când este nemulţumitã de soluţia datã plângerii sale contra actelor procurorului, aspect reţinut de altfel şi de Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Astfel, legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca actul procurorului de netrimitere în judecatã, urmãrind, dupã caz, începerea sau redeschiderea urmãririi penale ori desfiinţarea actului procurorului şi reţinerea spre judecare a cauzei.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 228 din 7 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a statuat cã în plângerea formulatã împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã nu se judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise înfãţişate instanţei de pãrţile în proces. Aşadar, prin încheierea pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, instanţa nu dezleagã fondul pricinii, ci apreciazã numai cu privire la legalitatea actului atacat.
Faptul cã, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, dupã judecarea plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţã la rândul ei o hotãrâre prin care menţine aceastã soluţie nu poate fi caracterizat ca o împiedicare a accesului la justiţie, respectiv o încãlcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind cã hotãrârea aparţine în acest caz însãşi justiţiei, iar partea nemulţumitã are deschise tot în justiţie cãile de atac prevãzute de lege.
Nu poate fi caracterizatã ca o încãlcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţã instanţa în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, întrucât împotriva încheierii pronunţate persoana nemulţumitã are posibilitatea exercitãrii cãilor de atac prevãzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizeazã un proces echitabil.
De asemenea, soluţionarea fondului cauzei, în situaţia în care instanţa, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, reţinând cauza spre judecare, constituie o etapã procesualã distinctã, guvernatã de regulile procedurale aplicabile judecãrii în primã instanţã şi în cãile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stabilesc în mod expres cã se aplicã "în mod corespunzãtor". Astfel, dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã asigurã posibilitatea pãrţilor de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil, în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Aceleaşi considerente şi soluţie au fost reţinute şi prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 859 din 28 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007.
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) şi alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Toma şi Marinela Toma în Dosarul nr. 5.033/109/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
