Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 242 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democraticã pentru Dreptate din România, în Dosarul nr. 841/COM/2004 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã. La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei în nume propriu, precum şi în calitate de mandatar al pãrţii Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, lipsind celelalte pãrţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, se acordã cuvântul pe fondul cauzei. Autoarea excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. În esenţã, aratã cã nivelul ridicat al unor taxe judiciare, precum şi faptul cã acestea trebuie sã fie achitate anticipat, fãrã a se ţine seama de circumstanţele speciale ale cauzei, încalcã dreptul de liber acces la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie. Se mai aratã cã textul de lege criticat nu menţine un just echilibru între interesul statului de a colecta taxele de timbru judiciar şi interesul particularilor aflaţi în situaţii deosebite din punct de vedere financiar de a introduce o acţiune în faţa instanţei. Perioada de platã a acestor taxe fiind foarte scurtã, impunerea lor constituie o restrângere disproporţionatã adusã însuşi dreptului de acces la judecatã, ceea ce reprezintã o încãlcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, invocã şi Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Kreuz contra Poloniei din 19 iunie 2001. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, susţine, în esenţã, cã acest act normativ este neconstituţional, deoarece creeazã o discriminare nejustificatã între creditori şi debitori. Reprezentantul Ministerului Public considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã Legea fundamentalã nu prevede gratuitatea actului de justiţie, astfel încât legiuitorul este liber sã stabileascã taxe judiciare de timbru, acoperind pe aceastã cale o parte din cheltuielile efectuate pentru funcţionarea serviciului public al justiţiei, obligaţie impusã de dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , deoarece prevederile legale criticate nu au incidenţã în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 841/COM/2004, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democraticã pentru Dreptate din România. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia aratã cã prevederile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, întrucât: "nivelul taxelor stabilite, precum şi perioada prin care acestea sã fie plãtite, (...) sunt factori ce trebuie luaţi în calcul pentru a stabili dacã se poate bucura o persoanã fãrã nici o posibilitate materialã de dreptul de acces şi de beneficiul la o judecatã din partea unei instanţe". Se susţine cã este necesarã "menţinerea unui just echilibru între interesele statului de a colecta taxele de timbru judiciar, pe de o parte, şi interesul reclamantei de a introduce o acţiune în faţa instanţei, pe de altã parte". De asemenea "este neconstituţionalã nerespectarea echilibrului între interesul general al statului şi interesul legitim al reclamantei". În concluzie, se afirmã cã "nu poate exista acces liber şi complet la justiţie atunci când judecarea unui proces depinde de suma de bani de care reclamantul nu dispune". În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, se afirmã cã prin aceste prevederi legale sunt încãlcate dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. În esenţã, se susţine cã <>Legea nr. 64/1995 este neconstituţionalã prin raportare în special la art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se mai aratã cã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este obligatorie pentru instanţele de judecatã, invocându-se "Decizia de principiu în materia societãţilor comerciale datã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin care se admite cã acţionarul majoritar se poate pretinde personal victima unei decizii afectând drepturile patrimoniale ale societãţii şi cã se poate pretinde victima violãrii art. 6 paragraful 1, chiar dacã problema personalitãţii juridice în dreptul intern al firmei face obiectul unei contestaţii nesoluţionate încã". Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã aratã cã din motivarea excepţiei rezultã cã autorul acesteia se referã la <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 . Exprimându-şi însã opinia în legãturã cu prevederile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanţa de judecatã considerã cã acestea nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se aratã cã textul de lege criticat, stabilind "competenţa instanţelor judecãtoreşti de a soluţiona unele cazuri de excepţie ce derogã de la regula timbrãrii acţiunilor în justiţie", creeazã "posibilitatea cetãţenilor care se aflã în situaţiile reglementate de art. 74 din Codul de procedurã civilã sã acceadã la judecatã în faţa instanţelor judecãtoreşti". În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 64/1995 , instanţa de judecatã apreciazã cã este neîntemeiatã, întrucât "reclamanţii nu indicã textele de lege şi modul în care acestea contravin Constituţiei, fãcând doar referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin prisma calitãţii lor de acţionari la o societate comercialã". Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se referã la prevederile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 , iar în legãturã cu neconstituţionalitatea acestui text de lege Curtea Constituţionalã a statuat cã "accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitate, (...) fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie". În legãturã cu prevederile <>art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , se aratã cã acestea reprezintã expresia respectãrii principiilor constituţionale ale egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi liberului acces la justiţie. Prevederile alin. (2) ale art. 21 din lege, corelate cu art. 74-81 din Codul de procedurã civilã, "completeazã cadrul în care cetãţenii aflaţi în situaţiile prevãzute de art. 74 din Codul de procedurã civilã pot accede la judecatã în faţa instanţelor judecãtoreşti", astfel încât "nu încalcã, sub nici un aspect, principiile fundamentale garantate de Constituţie". În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 64/1995 , se apreciazã cã aceasta este inadmisibilã, deoarece acest act normativ nu este aplicabil în cauzã. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Se aratã cã acordarea de înlesniri la plata taxelor judiciare de timbru dã expresie principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, "materializând preocuparea legiuitorului de a complini insuficienţa posibilitãţilor materiale ale celor care apeleazã la justiţie pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime". În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 21 din Constituţie, se mai aratã cã "principiul liberului acces la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie." Referitor la neconstituţionalitatea <>Legii nr. 64/1995 , faţã de dispoziţiile art. 16 şi ale art. 44 din Constituţie, se apreciazã cã procedura prevãzutã de acest act normativ "a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului, care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de platã", asigurându-se astfel "protecţia dreptului de proprietate a titularilor de creanţe certe, lichide şi exigibile". Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa <>legii, deoarece "Legea nr. 64/1995 instituie o procedurã specialã, aplicabilã în mod egal tuturor categoriilor de debitori aflaţi în procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului". Se mai aratã cã dispoziţiile art. 1 şi ale art. 20 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 10 decembrie 2004, îl constituie prevederile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, precum şi prevederile <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. În legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , Curtea constatã cã, în realitate, din motivarea formulatã reiese cã autorii excepţiei criticã dispoziţiile art. 20 din lege, astfel încât prin prezenta decizie urmeazã sã se pronunţe asupra acestui din urmã text de lege. Prevederile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 742/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. În urma acestor modificãri, prevederile legale criticate au urmãtoarea redactare: Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat. (2) Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost pãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã. În cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii. (4) Dacã în momentul înregistrãrii sale acţiunea sau cererea a fost taxatã corespunzãtor obiectului sãu iniţial, dar a fost modificatã ulterior, ea nu va putea fi anulatã integral, ci va trebui soluţionatã, în limitele în care taxa judiciarã de timbru s-a plãtit în mod legal. (5) În situaţia în care instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea unei cãi de atac ordinare sau extraordinare constatã cã în fazele procesuale anterioare taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, va dispune obligarea pãrţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotãrârii constituind titlu executoriu. Executarea silitã a hotãrârii se va efectua prin organele de executare ale unitãţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a cãror razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silitã a creanţelor bugetare." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." Autorii excepţiei mai considerã cã <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului contravine urmãtoarelor dispoziţii constituţionale: art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. În susţinerea neconstituţionalitãţii prevederilor <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , autorii excepţiei invocã şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, autorii excepţiei considerã cã <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului contravine dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 6 paragraful 1, ale art. 13 şi ale art. 14 din Convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. În legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 64/1995 , Curtea constatã cã aceasta a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect acţiunea în constatarea nulitãţii absolute a vânzãrii prin licitaţie publicã a unui imobil-construcţie, precum şi a actului de adjudecare a acestuia. Or, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei (...)". Prin urmare, prevederile <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului nu au aplicabilitate în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecatã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 64/1995 este inadmisibilã şi urmeazã a fi respinsã. II. Prevederile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare identicã. Prin <>Decizia nr. 155 din 17 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005, Curtea Constituţionalã a constatat cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Pentru a pronunţa aceastã soluţie, Curtea a reţinut cã "(...) accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii". S-a mai reţinut prin decizia menţionatã cã "atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora". Soluţia pronunţatã în <>Decizia nr. 155 din 17 martie 2005 , precum şi considerentele care au stat la baza acesteia, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã a justifica o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democraticã pentru Dreptate din România, în Dosarul nr. 841/COM/2004 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Irina Loredana Lãpãdat
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
