Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 241 din 21 mai 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (1) si art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 17 iulie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Constantin Ciuculescu în Dosarul nr. 2.304/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 86D/2013.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia în măsura în care se interpretează că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face doar la instanţa militară imediat superioară, iar nu şi la o instanţă superioară civilă şi că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanţă civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanţă militară la una civilă. Arată, în acest sens, că o interpretare contrară nu ţine cont de statutul judecătorilor militari şi încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 866/2006, nr. 375/2005, nr. 610/2007, nr. 785/2009 şi nr. 1.038/2010. Or, judecătorii militari au acelaşi statut constituţional ca şi judecătorii civili, iar prevederile de lege criticate instituie un privilegiu în favoarea judecătorilor de la instanţele civile. Totodată, apreciază că nu se poate reţine punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului.
Susţine, în continuare, că nu solicită completarea textelor de lege criticate, dar, potrivit Consiliului Superior al Magistraturii şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătorii militari se pot înscrie doar la concursul de promovare la instanţele militare.
În final, arată că, ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 4.606 din 8 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că judecătorii militari pot participa la concursul de promovare la o instanţă superioară civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
În acest sens arată că art. 16 din Constituţie nu se aplică în cauza de faţă, pentru că judecătorii militari au acelaşi statut ca şi judecătorii civili. Mai arată că, pentru a promova la o instanţă superioară civilă, judecătorii militari au posibilitatea de a se transfera la o instanţă civilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.304/1/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Ciuculescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva Hotărârii nr. 191 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins candidatura la examenul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor la Curtea de Apel Braşov.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate "nu ţin seama de statutul de judecător/magistrat al judecătorilor militari şi încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin tratamentul discriminator ce le este impus acestora la promovarea în funcţii de execuţie, prevederile art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 fiind neconstituţionale în măsura în care se interpretează că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face doar la instanţa militară imediat superioară, iar nu şi la o instanţă superioară civilă şi că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanţă civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanţă militară la una civilă."
În acest sens arată că instanţele militare sunt organizate şi funcţionează la fel ca instanţele civile, conform Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Instanţele militare sunt instanţe egale în grad, conform ierarhiei din cadrul acestora, cu instanţele corespunzătoare în grad din celelalte 15 curţi de apel, iar judecătorii militari au grad profesional corespunzător judecătorilor instanţelor egale în grad din celelalte 15 curţi de apel, aşa cum rezultă din următoarele dispoziţii de lege: art. 1, 2, 35, 56 şi 61 din Legea nr. 304/2004; art. 4, 11 şi 16 din Legea nr. 317/2004; art. 38, art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) lit. b), art. 48 alin. (1), art. 52 alin. (1), art. 57 alin. (3) şi art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004; art. 27, 28 şi 28^2 din Codul de procedură penală.
Menţionarea distinctă în Legea nr. 304/2004 a instanţelor militare faţă de instanţele civile nu înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem judiciar decât cele civile, justiţia fiind unică, ci este determinată de specificul lor, aceeaşi fiind şi situaţia tribunalelor specializate civile, menţionate distinct de celelalte tribunale civile, deşi în aceste instanţe funcţionează judecători cu acelaşi grad.
De altfel, potrivit art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, transferul judecătorilor şi procurorilor militari se face la instanţe şi parchete civile de grad egal.
Aceeaşi este situaţia şi în cazul transferului unui judecător de la o instanţă civilă la una militară de grad egal, după dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, condiţie cerută de art. 32 din Legea nr. 303/2004.
Astfel, calitatea de cadru militar activ a judecătorilor militari nu poate constitui o cauză de natură a conduce la respingerea cererii de participare la concurs.
Judecătorii militari au, ca şi judecătorii care funcţionează la o instanţă civilă, statut constituţional de magistrat, prevăzut expres în art. 133 şi 134 din Legea fundamentală. Statutul juridic constituţional al judecătorilor militari este identic cu cel al judecătorilor care funcţionează la o instanţă civilă în ceea ce priveşte incompatibilităţile stabilite de art. 125 alin. (3) din Constituţie.
Judecătorul care îşi desfăşoară activitatea la o instanţă militară nu este, pe de-o parte, judecător, iar, pe de altă parte, ofiţer activ, întrucât ar fi încălcate dispoziţiile constituţionale care reglementează incompatibilităţile, ci este judecător militar, înglobând în această unică funcţie atât calitatea de judecător, cât şi calitatea de ofiţer activ, toate activităţile desfăşurate decurgând strict din calitatea sa de judecător. Invocă în acest sens considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 610/2007 şi nr. 375/2005.
Mai invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, potrivit căreia promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face doar la instanţa militară superioară, iar nu şi la o instanţă superioară civilă. A mai stabilit instanţa supremă că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanţă civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanţă militară la una civilă.
Această jurisprudenţă a instanţei supreme creează o situaţie profund inechitabilă şi discriminatorie, întrucât, câtă vreme un judecător de la o instanţă civilă poate participa la un concurs de promovare pentru o funcţie de judecător militar la o instanţă militară - deoarece condiţia prevăzută la art. 32 din Legea nr. 303/2004 - trebuie îndeplinită la data numirii în funcţie, nu la data participării la concurs, un judecător militar de la o instanţă militară nu poate participa la un concurs de promovare pentru o funcţie de judecător la o instanţă civilă decât dacă solicită, în prealabil, trecerea în rezervă şi transferul la o instanţă civilă.
În baza acestei jurisprudenţe, niciun judecător militar nu ar putea accede la funcţia de judecător la instanţa supremă, decât dacă s-ar transfera în prealabil la o instanţă civilă, ceea ce ar fi de neacceptat, cu atât mai mult cu cât această condiţie nu îi este cerută unui procuror care se înscrie pentru concursul de promovare în funcţia de judecător la această instanţă, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 866/2006.
Totodată, există posibilitatea ca unui judecător de la o instanţă civilă care se înscrie, susţine şi este declarat admis la examenul de promovare la o instanţă imediat superioară militară, să-i fie refuzată cererea de chemare în rândul cadrelor militare active în Ministerul Apărării Naţionale, astfel că nu-şi va putea valorifica rezultatul examenului în lipsa îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004. Nu aceeaşi este situaţia unui judecător de la o instanţă militară care se înscrie, susţine şi este declarat admis la examenul de promovare la o instanţă imediat superioară civilă, întrucât renunţarea la calitatea de cadru militar activ nu-i poate fi refuzată de ministrul apărării naţionale, trecerea în rezervă putând să opereze până la data numirii în funcţie prin promovare la o instanţă imediat superioară civilă.
În concluzie, diferenţa de tratament între judecătorii care funcţionează la o instanţă civilă şi cei care funcţionează la o instanţă militară, făcută de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Interpretând dispoziţiile de lege criticate în sensul jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost adăugate două condiţii negative pentru promovarea judecătorilor în funcţii de execuţie vacante, respectiv că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face doar la instanţa militară imediat superioară, iar nu şi la o instanţă superioară civilă şi că, pentru a putea participa la concursul de promovare efectivă la o instanţă civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la instanţa militară la o instanţă civilă. Această discriminare este cu atât mai evidentă cu cât, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, judecătorii pot candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanţele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanţa la care funcţionează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar susţinerile autorului excepţiei ţin mai ales de modul de aplicare a legii, de interpretarea dispoziţiilor legale privind promovarea la instanţe/parchete, inclusiv pentru judecătorii de la instanţele militare.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În considerarea statutului juridic diferenţiat al judecătorilor militari şi civili nu se impune existenţa unei identităţi de tratament juridic, astfel încât reglementarea diferită a condiţiilor de promovare în funcţie a acestora nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins:
- Art. 43 alin. (1): "Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.";
- Art. 44 alin. (1) lit. b): "Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
[...]
b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Autorul excepţiei - judecător la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti - a depus cerere de înscriere la concursul de promovare la Curtea de Apel Braşov, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 21 din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 25 martie 2012. Împotriva acestei hotărâri, autorul excepţiei a formulat contestaţie la Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru judecători, contestaţie respinsă prin Hotărârea nr. 134 din 7 martie 2012.
Ulterior, autorul excepţiei a contestat la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii Hotărârea nr. 134 din 7 martie 2012, pronunţată de Secţia pentru judecători, contestaţia fiind respinsă prin Hotărârea nr. 191 din 15 martie 2012. Prin această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face doar la instanţa militară imediat superioară, iar nu şi la o instanţă superioară civilă şi că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanţă civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanţă militară la una civilă.
Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 191 din 15 martie 2012, autorul excepţiei a formulat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ, recurs în cadrul căruia a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004.
Dispoziţiile de lege criticate stabilesc condiţiile de participare la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie la instanţele sau parchetele imediat superioare, fără a face distincţie după funcţionarea acestor judecători la instanţe civile sau la instanţe militare.
Însă, astfel cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit interpretării date acestor dispoziţii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ, judecătorii militari se pot înscrie doar la concursul de promovare la instanţa imediat superioară, adică la cea militară, iar nu la una civilă.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită Curţii Constituţionale să admită excepţia şi să constate că dispoziţiile art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face doar la instanţa militară imediat superioară, iar nu şi la o instanţă superioară civilă şi că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanţă civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanţă militară la una civilă. Prin urmare, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, acesta fiind nemulţumit, în realitate, de modul în care Consiliul Superior al Magistraturii şi, ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ au interpretat şi aplicat, în cazul său, dispoziţiile de lege criticate.
Or, în conformitate cu art. 142 din Constituţie, Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, iar, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională asigură controlul de constituţionalitate a legilor, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
Aşadar, Curtea constată că nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. Aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000, "interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite. [...] Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanţelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situaţii de fapt şi pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanţelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituţia recursului în interesul legii. Decizia de interpretare pronunţată în asemenea cazuri nu este extra lege şi, cu atât mai mult, nu poate fi contra legem".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Constantin Ciuculescu în Dosarul nr. 2.304/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
