Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 241 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 26 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.307/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tudor Ghinea într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva ordonanţei de confirmare a neînceperii urmãririi penale.
În motivarea excepţiei autorul acesteia apreciazã, în esenţã, cã textul legal criticat limiteazã posibilitatea judecãtorului de a judeca aspecte privind legalitatea soluţiei date de procuror, analiza acestuia fiind redusã numai la motivele de temeinicie. Se mai aratã cã activitatea judecãtorului este limitatã doar la aspectele ce se pot dispune prin prisma probelor administrate în cauza aflatã pe rolul sãu, ceea ce nu îi permite sã analizeze şi alte probe, eventual administrate în cauze disjunse nelegal. Mai mult, rezoluţiile de disjungere nu pot fi verificate din punct de vedere al legalitãţii lor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii sunt invocate considerentele care au stat la baza <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006 .
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006 .
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând în acest sens considerentele care au stat la baza <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006 . Mai mult, se aratã cã partea faţã de care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã şi care contestã ordonanţa emisã de procuror are posibilitatea sã demonstreze atât caracterul incomplet al urmãririi penale, cât şi aprecierea eronatã a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisã de procuror.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, aşa cum au fost modificate, dar cu pãstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin <>Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. În realitate, Curtea observã cã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia criticã numai teza a doua a art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, text asupra cãruia Curtea urmeazã a se pronunţa şi care are urmãtorul cuprins:
"Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...]
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã;".
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţionalã, prin mai multe decizii, a constatat conformitatea acestuia cu Constituţia. Astfel, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 228 din 7 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a statuat cã prin plângerea formulatã împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã nu se judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise înfãţişate instanţei de pãrţile în proces. Aşadar, prin încheierea pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, instanţa nu dezleagã fondul pricinii, ci apreciazã numai cu privire la legalitatea actului atacat.
Cu acelaşi prilej Curtea a stabilit cã nu poate fi caracterizatã ca o încãlcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţã instanţa în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, respectiv de admitere a plângerii, cu desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale. Aceasta întrucât împotriva încheierii astfel pronunţate persoana nemulţumitã are posibilitatea exercitãrii cãilor de atac prevãzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizeazã un proces echitabil.
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
