Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 241 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) si f) din Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 3 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetãţenilor români care lucreazã în strãinãtate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Allert Consulting" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 12.519/197/2009 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 12.519/197/2009, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetãţenilor români care lucreazã în strãinãtate.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Allert Consulting" - S.R.L. din Braşov cu prilejul soluţionãrii sesizãrii unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect o plângere contravenţionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat, care stabileşte elementele obligatorii pe care trebuie sã le prevadã contractele care conţin oferte ferme de locuri de muncã în strãinãtate, limiteazã exerciţiul activitãţii economice, garantat de Constituţie. În acest sens, aratã cã obligaţia impusã agenţilor de ocupare a forţei de muncã de a încheia contracte ferme cu colaboratorii externi, prin care sã stipuleze expres şi ferm clauzele prevãzute la art. 9 din Legea nr. 156/2000 îi forţeazã practic pe operatorii economici autohtoni fie la desfãşurarea unei activitãţi "la marginea legii", fie la abandonarea acestui domeniu de activitate, întrucât dinamica activitãţii economice şi implicit a pieţei muncii pot determina schimbãri ale acestor clauze.
Judecãtoria Braşov considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetãţenilor români care lucreazã în strãinãtate, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Contractele prevãzute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel puţin urmãtoarele elemente: [...]
b) numãrul de locuri de muncã în strãinãtate pentru care se încheie contractul;
c) funcţia, meseria sau ocupaţia;
d) natura şi durata angajãrii, condiţiile de angajare, de încetare a angajãrii sau de reangajare; [...]
f) tariful orar, salariul lunar şi datele de platã a salariului;
g) sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi acelaşi text constituţional ca şi cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010, Curtea statua cã limitele impuse exercitãrii libertãţii economice de cãtre art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 sunt justificate şi proporţionale cu situaţia avutã în vedere. În acest sens, a arãtat cã "libertatea economicã nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionatã de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmãresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economicã nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor". Or, prevederile de lege criticate "fac parte dintr-un cadru normativ ce urmãreşte instituirea unor mãsuri care sã asigure protecţia cetãţenilor români care lucreazã în strãinãtate, mãsuri care se referã şi la stabilirea unor condiţii stricte în ceea ce priveşte intermedierea contractelor de muncã dintre cetãţenii români şi persoanele fizice, juridice ori organizaţiile patronale din strãinãtate. Aceste mãsuri de protecţie urmãresc prevenirea unor situaţii defavorabile ce pot apãrea pentru cetãţenii români în raporturile cu angajatorii strãini ca urmare a omisiunii unor elemente esenţiale ale contractelor de muncã prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile pãrţilor, fapt confirmat, de altfel, de realitãţile sociale".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetãţenilor români care lucreazã în strãinãtate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Allert Consulting" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 12.519/197/2009 al Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
