Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 241 din 12 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 754 din 16 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica şi Viorica Florian în Dosarul nr. 15.234/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile de lege criticate nu incalca prevederile art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 15.234/2001, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica şi Viorica Florian, pãrţi vãtãmate în procesul penal pornit, la plângerea lor prealabilã, impotriva lui Ştefan Lungu pentru sãvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã se creeazã o discriminare ce lezeaza liberul acces la justiţie, deoarece "în situaţia în care fãptuitorul este cunoscut, plângerea partii vãtãmate se adreseazã direct instanţei de judecata care urmeazã sa efectueze cercetarea, iar în cazul în care fãptuitorul este necunoscut, plângerea se adreseazã organului de urmãrire penalã, astfel ca în acest din urma caz, partea vãtãmatã ar beneficia de o ocrotire specialã în sensul ca organele de urmãrire penalã ar putea administra şi alte mijloace de proba decât cele administrate în faza cercetãrii judecãtoreşti, cum ar fi: cercetãri la fata locului, ridicari de urme, perchezitii".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, deoarece legea nu face nici o deosebire între situaţia în care fãptuitorul este cunoscut şi aceea în care este necunoscut. În cazul acestuia din urma, persoana vãtãmatã se poate adresa organului de cercetare numai pentru identificarea fãptuitorului necunoscut, nu pentru a efectua acte de urmãrire penalã. Legiuitorul este acela care stabileşte infracţiunile pentru care plângerea se adreseazã direct instanţei şi cele pentru care plângerea se adreseazã organelor de urmãrire penalã, aceasta reprezentând opţiunea legiuitorului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, este neîntemeiatã. Se arata în acest sens ca textul de lege criticat constituie o reflectare a principiului liberului acces la justiţie, deoarece prevede posibilitatea persoanelor vãtãmate de a se adresa instanţelor de judecata. De asemenea, textul nu este de natura sa creeze discriminãri, deci nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privitoare la egalitatea în drepturi, asa cum, de altfel, s-a pronunţat Curtea Constituţionalã în numeroase randuri (de exemplu, Decizia nr. 84 din 14 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 23 aprilie 2002).
Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens se arata ca textul de lege criticat nu creeazã o inegalitate între persoanele vãtãmate dupã cum fãptuitorul este sau nu cunoscut. De asemenea, nu se poate vorbi nici de o ingradire a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede accesul direct şi nemijlocit la justiţie prin dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Plângerea prealabilã se adreseazã:
a) instanţei de judecata, în cazul infracţiunilor prevãzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 şi 220, dacã fãptuitorul este cunoscut. Când fãptuitorul este necunoscut, persoana vãtãmatã se poate adresa organului de cercetare penalã pentru identificarea lui;"
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile de lege criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 24, potrivit cãrora: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca susţinerile autorului exceptiei, conform cãrora dispoziţiile de lege criticate ar incalca prevederile constituţionale ale art. 24, privitoare la dreptul la apãrare, nu sunt întemeiate, întrucât dispoziţiile ce reglementeazã procedura plângerii prealabile oferã suficiente garanţii procesuale pãrţilor în proces. Curtea retine ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti, soluţie ce rezulta din dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", şi din cele ale art. 128 din Constituţie, conform cãrora "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Sub acest aspect, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile.
Ratiunea reglementãrii art. 279 alin. 2 lit. a) consta în faptul ca, pentru infracţiunile prevãzute în acest articol, mai mult decât pentru celelalte infracţiuni urmãrite numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, datoritã pericolului social redus sau relaţiilor speciale dintre pãrţi, persoana vãtãmatã este inclinata sa nu depunã plângere, iar dacã a adresat instanţei plângerea, este inclinata sa ierte pe fãptuitor şi sa se împace. Or, acest mod de stingere a conflictului de drept penal este categoric preferabil sub raportul politicii penale.
În acest sens Curtea constata ca pe tot parcursul procesului penal, declansat la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, pãrţile beneficiazã de dreptul de a formula apãrãri (prin ridicarea de excepţii procesuale, prezentarea de probe, exercitarea cãilor de atac etc.), în deplin acord cu prevederile art. 24 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica şi Viorica Florian în Dosarul nr. 15.234/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
