Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 241 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 si 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 497 din 13 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei a depus la dosar o notã de şedinţã, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.464/2004, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicatã de Adrian Almãşan în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile criticate sunt incomplete şi neclare, iar "utilizarea unor norme juridice incomplete de trimitere în materie penalã genereazã o mare imprecizie în definirea infracţiunilor şi transferã anumite competenţe din sfera puterii legislative în sfera puterii executive şi judecãtoreşti". Se susţine, totodatã, cã textele criticate încalcã dreptul la apãrare şi prezumţia de nevinovãţie, întrucât "acuzatul are de înfruntat o sarcinã a probei aproape insurmontabilã atunci când susţine cã evaziunea fiscalã nu a avut loc". Autorul excepţiei aratã cã "dreptul român opereazã cu o prezumţie [...] imposibil de rãsturnat", câtã vreme punctul de vedere al autoritãţilor fiscale şi al instanţelor este cã inexactitãţile în stabilirea impozitelor nu sunt scuzabile, ceea ce este în contradicţie cu principiul proporţionalitãţii stabilit de art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se mai precizeazã cã scopul excepţiei invocate este acela de a "clarifica «limitele» controlului exercitat de cãtre instanţe în soluţionarea infracţiunilor prevãzute de <>art. 10 din Legea nr. 87/1994 ", instanţe care, "profitând de caracterul lacunar al legii, ar putea proceda la emiterea unei sentinţe cu nesocotirea dreptului, perpetuând astfel încãlcarea principiului unui stat de drept".
Tribunalul Satu Mare, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, considerã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte <>art. 7 din Legea nr. 87/1994 se aratã cã "nu constituie o incriminare penalã, nu defineşte conţinutul unei infracţiuni, deci nu se poate spune cã ar încãlca principiul legalitãţii incriminãrii" şi, totodatã, "fiind rezultatul voinţei membrilor Parlamentului care au adoptat legea [...], nu se poate vorbi de o încãlcare a principiului separaţiei puterilor în stat". <>Art. 10 din Legea nr. 87/1994 nu încalcã - în opinia instanţei - dreptul la apãrare, prezumţia de nevinovãţie şi nici principiul legalitãţii incriminãrii, susţinerile autorului excepţiei fiind neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 87/1994 "nu definesc conţinutul unei infracţiuni, astfel încât nu încalcã principiul legalitãţii incriminãrii" şi, de asemenea, nu încalcã principiul separaţiei puterilor în stat, "întrucât au fost adoptate prin lege, de cãtre Parlament". Referitor la dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 87/1994 , se aratã cã nu încalcã prezumţia de nevinovãţie sau dreptul la apãrare, "întrucât organele judiciare au obligaţia de a face dovada scopului special prevãzut de norma de incriminare, şi anume acela al împiedicãrii verificãrilor financiar-contabile".
Avocatul Poporului apreciazã cã incriminarea, prin textele criticate, a faptelor care constituie evaziune fiscalã nu este de naturã sã încalce sub nici un aspect dreptul la apãrare al învinuitului sau inculpatului, care are posibilitatea ca, în tot cursul procesului penal, sã fie asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu. Totodatã, aratã cã <>art. 10 din Legea nr. 87/1994 reprezintã chiar consacrarea regulii constituţionale potrivit cãreia nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii, astfel încât nu poate fi reţinutã critica acestuia în raport de art. 23 alin. (12) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, invocate de asemenea în motivarea excepţiei, se aratã cã nu au incidenţã în cauzã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, având urmãtorul conţinut:
- Art. 7: "Nerespectarea reglementãrilor fiscale în domeniul vamal, prin declararea inexactã, sub orice formã, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operaţiunile de vãmuire, în scopul neachitãrii taxelor vamale sau al diminuãrii acestora ori a altor obligaţii fiscale, se sancţioneazã potrivit legii.";
- Art. 10: "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendã neîntocmirea, întocmirea incompletã sau necorespunzãtoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicãrii verificãrilor financiar-contabile, dacã fapta a avut drept consecinţã diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.
Cu pedeapsa prevãzutã la alin. 1 se sancţioneazã şi punerea în circulaţie, în orice mod, fãrã drept, sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie, fãrã drept, a documentelor financiare şi fiscale."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (3), (4) şi (5): "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizezã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege." ;
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 23 alin. (11): "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 124 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.";
- Art. 131 alin. (1): "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor."
Se invocã, totodatã, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, şi art. 7 din convenţie, privind legalitatea incriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã, în realitate, autorul sãu este nemulţumit de soluţia legislativã consacratã de textele de lege criticate, pe care le considerã incomplete şi neclare. Acesta solicitã, de altfel, "clarificarea" de cãtre Curtea Constituţionalã a limitelor controlului exercitat de cãtre instanţe în soluţionarea cauzelor în care au fost sesizate cu sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de <>art. 10 din Legea nr. 87/1994 , demers necesar în opinia autorului excepţiei având în vedere caracterul lacunar al normelor criticate, care ar putea conduce la pronunţarea unor soluţii nelegale. Or, potrivit competenţei sale, aşa cum este prevãzutã în <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea completa sau modifica prevederea legalã supusã controlului.
În ceea ce priveşte limitele "controlului" realizat de instanţa învestitã cu soluţionarea cauzei, a cãrei "clarificare" se solicitã, Curtea reţine cã acesta corespunde atribuţiilor constituţionale ale instanţelor judecãtoreşti şi vizeazã stabilirea, pe baza probelor administrate în cauzã, a faptului dacã sunt întrunite în speţã elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscalã, astfel cum sunt acestea reglementate de prevederile legii în materie. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie, în activitatea de înfãptuire a justiţiei judecãtorii se supun numai legii, a cãrei interpretare se realizeazã în mod necesar în procesul soluţionãrii cauzelor, întrucât interpretarea este o fazã indispensabilã aplicãrii legii. în acest sens este şi jurisprundenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut, în cauza C.R. împotriva Regatului Unit (1995), cã "oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic existã, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciarã [...]". Aşa fiind, prin interpretarea şi aplicarea de cãtre instanţã a textelor de lege nu se realizeazã un "transfer" de competenţã din sfera puterii legislative în sfera puterii executive şi judecãtoreşti, în sensul celor arãtate în motivarea excepţiei.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu-Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
