Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 241 din 10 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 26 septembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TC Internaţional Trading" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.611/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei. Se arata ca prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece condiţiile prevãzute la <>art. 24 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, se referã numai la creditorii care solicita declanşarea procedurii de reorganizare şi a falimentului. Totodatã se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, judecãtorul-sindic nu poate fi considerat instanta judecãtoreascã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 7.611/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TC Internaţional Trading" - S.R.L. într-un dosar având ca obiect judecarea cererii formulate de autorul exceptiei impotriva Bãncii Comerciale Albina, intemeiata pe dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 , republicatã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, "ating existenta drepturilor debitorului de a-şi conduce activitatea, fiind astfel în contradictie cu textele de principiu ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie", deşi "constituţional este posibila numai o restrangere a acestor drepturi". Se mai arata totodatã ca "ridicarea acestor drepturi nu se face în situaţiile limitative prevãzute de art. 49 alin. (1) din Constituţie". În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie autorul exceptiei susţine ca "prin ridicarea dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea nu se mai asigura libertatea comerţului, întrucât libertatea comerţului presupune tocmai posibilitatea ca debitorul sa-şi conducã activitatea asa cum crede de cuviinţã, cu respectarea legilor în vigoare".
Tribunalul Bucureşti -Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia nu este intemeiata, întrucât "ridicarea dreptului debitoarei de a-şi conduce activitatea nu impieteaza în concret economia de piata sau libertatea comerţului, ci se face, justificat legal, în scopul necesar al plãţii pasivului debitoarei".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "dispoziţiile criticate nu aduc vreo atingere drepturilor debitorului, ci au ca scop buna desfãşurare a activitãţii întreprinderii debitorului, scop care corespunde întru-totul dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie". Se mai arata ca "debitorul a omis intentionat din argumentarea sa prevederile alin. (1) al art. 79 din lege, precum şi cele ale alin. (2) din acelaşi articol, care instituie o procedura destinatã a garanta dreptul creditorului".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi ale partii prezente la dezbateri, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate în constituie dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 10 lit. d): "Principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;";
- Art. 79: "(1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecãtorul-sindic în condiţiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorialã poate adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.
(2) Judecãtorul-sindic va examina, în termen de 10 zile, o astfel de cerere, într-o şedinţa la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi camera de comerţ şi industrie teritorialã. Cererea va putea fi admisã numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(3) Dacã cererea este admisã, judecãtorul-sindic va dispune şi aplicarea de îndatã a dispoziţiilor prezentei secţiuni."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6), texte care au urmãtorul conţinut:
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Se considera, în esenta, ca prevederile legate criticate sunt neconstituţionale, deoarece incalca dreptul debitorului de a-şi conduce activitatea comercialã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca nu poate retine criticile formulate de autorul acesteia.
Prevederile legale criticate nu numai ca nu incalca dispoziţiile constituţionale invocate, ci, dimpotriva, sunt conforme cu litera şi cu spiritul acestora, ele având ca finalitate ridicarea dreptului de a-şi conduce activitatea pentru debitorul fata de care s-a declansat procedura de reorganizare şi faliment şi care suferã pierderi continue din averea sa ori se afla în situaţia în care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan raţional de activitate. În contextul procedurii speciale de executare silitã, instituitã prin <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, sunt reglementate tocmai acele condiţii în care creditorii sa poatã fi plãtiţi, iar prin aceasta sa fie asigurate buna funcţionare a creditului şi respectarea obligaţiilor contractuale, esenţiale desfãşurãrii comerţului şi concurentei loiale.
Referitor la invocarea art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca acesta nu are nici o legatura cu cauza, întrucât dreptul comerciantului de a-şi conduce activitatea nu este unul dintre drepturile şi libertãţile fundamentale prevãzute în titlul II din Constituţie, la care se referã art. 49. De altfel, ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea poate interveni, cu respectarea condiţiilor prevãzute la art. 79 din lege, numai dupã declanşarea procedurii complexe prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, în caz de încetare de plati timp de cel puţin 30 de zile, deci de insolventa comercialã, situaţie în care debitorul şi-a încãlcat obligaţia de a-şi plati datoriile pe care le are fata de creditori, conform obligaţiilor contractuale asumate. În aceste condiţii ridicarea dreptului de a-şi conduce activitatea comercialã de cãtre debitorul aflat în încetare de plati, pronunţatã de judecãtorul-sindic în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din lege, este consecinta deschiderii procedurii falimentului, reglementatã de <>cap. III secţiunea a 6-a din Legea nr. 64/1995 , republicatã, aplicabilã când nu mai exista posibilitatea reorganizãrii activitãţii debitorului. Aceasta procedura extrema presupune, de asemenea, indisponibilizarea bunurilor din averea debitorului, tocmai în vederea garantarii posibilitatii de plata a creanţelor creditorilor.
Pierderea dreptului de a-şi conduce activitatea comercialã de cãtre debitorul aflat în încetare de plati, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu contravine dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a), care prevãd obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Mãsura ridicãrii dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, prin finalitatea ei, rãspunde în realitate cerintei asigurãrii unui cadru favorabil valorificãrii tuturor factorilor de producţie, ceea ce vizeazã toţi agenţii economici, inclusiv debitorul şi creditorii, precum şi funcţionarea creditului.
De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu incalca dispoziţiile art. 135 alin. (6) din Constituţie, care declara "în condiţiile legii" inviolabilitatea proprietãţii private.
De altfel, dispoziţiile <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea stabilind ca acestea sunt constituţionale prin Decizia nr. 45 din 7 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001. Soluţia pronunţatã şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TC Internaţional Trading" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.611/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
