Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 240 din 5 iulie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) si (2), precum si ale art. 18-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 838 din 27 decembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 18-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Esmail Alidastjerd, Hashim Naser Husain, Mahmoud Ahmed Aleko, Yasser Naji Mustafa, Sd Jamel Khawlah, Raied J. Kadhim, Rashwan Shbeeb Khuder, Rakan Shbeeb Khuder şi Sirwan Omar Ahmed în dosarele nr. 3.513/2001, 2.483/2001, 2.484/2001, 2.485/2001, 2.240/2001, 2.241/2001, 2.242/2001, 2.243/2001 şi 2.244/2001 ale Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arata ca, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, se impune conexarea dosarelor, având în vedere ca acestea au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 170C/2001, 171C/2001, 172C/2001, 175C/2001, 176C/2001, 177C/2001, 178C/2001 şi 179C/2001 la Dosarul nr. 159C/2001.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întemeiate criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6), referitoare la caracterul definitiv şi executoriu al hotãrârii date în prima instanta. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate se solicita respingerea excepţiilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 aprilie 2001 (pronunţatã în Dosarul nr. 3.513/2001), din 9 martie 2001 (pronunţate în dosarele nr. 2.483/2001, 2.484/2001 şi 2.485/2001) şi din 5 martie 2001 (pronunţate în dosarele nr. 2.240/2001, 2.241/2001, 2.242/2001, 2.243/2001 şi 2.244/2001) Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 18-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 . Excepţiile au fost invocate de Esmail Alidastjerd, Hashim Naser Husain, Mahmoud Ahmed Aleko, Yasser Naji Mustafa, Sd Jamel Khawlah, Raied J. Kadhim, Rashwan Shbeeb Khuder, Rakan Shbeeb Khuder şi Sirwan Omar Ahmed în cadrul unor plângeri având ca obiect recunoaşterea unei forme de protecţie în baza <>art. 1, 2 şi 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 .
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al cãror conţinut este identic, se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 18, 20, 24, 49 şi 123 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 pct. 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fãrã însã ca autorii excepţiilor de neconstituţionalitate sa indice în mod concret în ce anume constau aceste încãlcãri.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã, în esenta, ca textele vizate de excepţiile de neconstituţionalitate sunt conforme cu prevederile constituţionale.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca "<>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 prevede, pentru persoanele ce solicita statutul de refugiat, dreptul de a face plângere impotriva hotãrârii de respingere a cererii lor de cãtre Oficiul Naţional pentru Refugiati, precum şi dreptul de a ataca cu recurs hotãrârea instanţei judecãtoreşti. Petiţionarul poate face probe în susţinerile sale, beneficiazã în mod gratuit de interpret, poate fi asistat de un avocat şi este scutit de plata taxelor de timbru. Prin intreaga procedura reglementatã de ordonanta se asigura soluţionarea cu celeritate a cererilor pentru a se stabili cat mai curând statutul celor îndreptãţiţi şi nu în scopul restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertãţilor individuale. Dispoziţiile ordonanţei oferã un tratament juridic egal, fãrã discriminãri pentru petitionarii aflaţi în aceeaşi situaţie, aceea de solicitanti ai statutului de refugiat în România". Totodatã, se considera ca, potrivit art. 15 alin. (1) şi art. 54 din Constituţie, "solicitanţilor le revine îndatorirea de a-şi exercita cu buna-credinţa drepturile şi libertãţile recunoscute în România şi de a respecta obligaţiile prevãzute de legea romana". În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se susţine ca aceste prevederi nu sunt incalcate, "întrucât, potrivit principiilor constituţionale, astfel cum sunt ele dezvoltate prin acte normative subsecvente, orice persoana are dreptul la un proces echitabil, în cadrul acestuia putând utiliza intreaga paleta a drepturilor şi regulilor procedurale prevãzute de lege".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000:
- art. 13 alin. (1) lit. a), privind procedura ordinarã de acordare a statutului de refugiat;
- art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18-20, referitoare la procedura accelerata de acordare a statutului de refugiat;
- art. 21 şi 22, privind procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin ca textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii constituţionale:
- art. 11 alin. (2), privind tratatele ratificate de Parlament;
- art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetãţenilor;
- art. 18, referitor la cetãţenii strãini şi apatrizi;
- art. 20 alin. (2), referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului;
- art. 23, privind libertatea individualã;
- art. 24, referitor la dreptul la apãrare;
- art. 49, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi;
- art. 123, privind înfãptuirea justiţiei.
În susţinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 pct. 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Analizând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele:
I. În legatura cu dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, ulterior sesizãrii cu excepţiile din prezentele dosare, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat într-o alta cauza, având ca obiect şi aceste prevederi de lege care au fost criticate sub aceleaşi aspecte şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din acte internaţionale, ca şi în cauzele de fata. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, nepublicata, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , statuand în esenta ca aceste prevederi incalca dreptul la apãrare garantat de art. 24 din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca, întrucât "hotãrârea primei instanţe este definitiva şi executorie, aceasta hotãrâre urmeazã a fi pusã în aplicare imediat. Drept urmare, în exercitarea caii de atac a recursului (care nu este suspensiv de executare), solicitantul, nemulţumit de soluţia de respingere a cererii sale de cãtre prima instanta, nu va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se apara în fata instanţei de recurs".
Ulterior pronunţãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 29 mai 2001 a fost adoptatã <>Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001. Conform acestei legi, pe data intrãrii sale în vigoare, alineatul (5) al articolului 20, precum şi alineatul (6) al articolului 21 vor avea urmãtorul cuprins:
- art. 20 alin. (5): "Hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã.";
- art. 21 alin. (6): "În cazul prevãzut la alin. (5) lit. a) hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã."
Ca urmare a acestei modificãri, la data pronunţãrii prezentei decizii art. 20 alin. (5) şi <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , în redactarea criticata de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate, nu mai sunt în vigoare. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constitutionalitate asupra unor prevederi de lege eliminate din legislaţie. Acesta este şi sensul în care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 32 din 2 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999.
În consecinta, în temeiul prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale alin. (6) din art. 23 al legii, care prevãd ca excepţia este inadmisibila atunci când este contrarã prevederilor alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România urmeazã sa fie respinsã, ca devenitã inadmisibila.
II. Curtea constata, de asemenea, ca potrivit pct. 2 al articolului unic din <>Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, pe data intrãrii în vigoare a acesteia "Alineatul (6) al articolului 20 se abroga". Rezulta ca, în temeiul <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", dispoziţii coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, redate anterior, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor alin. (6) al <>art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , urmeazã sa fie respinsã, ca devenitã inadmisibila.
III. Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18-20 alin. (1)-(4), art. 21 alin. (1)-(5) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , dispoziţii de lege criticate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale, Curtea constata ca şi acestea au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate.
Prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, respingând, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1), excepţiile de neconstituţionalitate ridicate cu referire la aceleaşi dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale ca şi prezentele dosare Curtea Constituţionalã a reţinut în esenta urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care reglementeazã egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, pretins a fi incalcate prin art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanta criticata nu sunt aplicabile în cauza, întrucât acest text constituţional are în vedere persoane care au calitatea de cetãţean roman.
În legatura cu susţinerea referitoare la încãlcarea art. 18 alin. (1) din Constituţie, care statueazã cu privire la cetãţenii strãini şi apatrizi, Curtea a observat ca între drepturile refugiatilor şi ale persoanelor care au dobândit o forma de protecţie legea romana prevede: liberul acces la instanţele de judecata - art. 23 alin. (1) lit. l); dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a i se asigura în mod gratuit un interpret pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat - art. 13 alin. (1) lit. b); precum şi dreptul de a nu fi expulzat sau returnat ("non-refoulement"), cu excepţiile stabilite prin lege - art. 23 alin. (1) lit. m). Asa fiind, nu exista contrarietate între textele criticate şi dispoziţia constituţionalã menţionatã.
Susţinerile privind neconstituţionalitatea normelor din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 care reglementeazã procedura accelerata (art. 17-20) şi pe acelea care reglementeazã procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat (art. 21-22), prin raportare la art. 49 din Constituţie, au fost respinse deoarece textele de lege criticate nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru strãinii care urmeazã procedura de acordare a unor forme de protecţie din partea statului roman.
Curtea a observat ca textele criticate nu conţin nici o prevedere care sa contravina principiului infaptuirii justiţiei în numele legii, al independentei judecãtorilor şi al supunerii lor numai legii, principiu stabilit de art. 123 din Constituţie, astfel încât şi aceasta sustinere a autorilor excepţiilor a fost înlãturatã.
Prin aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut ca, "de altfel, pentru aceleaşi motive, urmeazã a fi respinse şi excepţiile de neconstituţionalitate privind celelalte dispoziţii din ordonanta".
În sfârşit, în legatura cu încãlcarea art. 6 pct. 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale Curtea a reţinut ca textele de lege criticate "nu opresc, în realitate, pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care conditioneaza, într-o societate democratica, procesul echitabil".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2000 îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
IV. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorii acestora au invocat şi încãlcarea prin prevederile <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a dispoziţiilor art. 23 din Constituţie.
Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textul criticat reglementeazã procedura pentru acordarea statutului de refugiat, pe când dispoziţiile constituţionale pretins a fi incalcate se referã la "Libertatea individualã" a persoanei şi condiţiile în care se pot realiza perchezitii, reţineri şi arestari şi faptul ca acestea pot fi dispuse numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege. Asa fiind, rezulta ca prevederile art. 23 din Constituţie nu sunt incidente în cauza şi, în consecinta, critica urmeazã sa fie respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1),
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenite inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Esmail Alidastjerd, Hashim Naser Husain, Mahmoud Ahmed Aleko, Yasser Naji Mustafa, Sd Jamel Khawlah, Raied J. Kadhim, Rashwan Shbeeb Khuder, Rakan Shbeeb Khuder şi Sirwan Omar Ahmed în dosarele nr. 3.513/2001, 2.483/2001, 2.484/2001, 2.485/2001, 2.240/2001, 2.241/2001, 2.242/2001, 2.243/2001 şi 2.244/2001 ale Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
2. Respinge excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18, 19, 20 alin. (1)-(4), art. 21 alin. (1)-(5) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
