Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 240 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 504 din 14 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 1.026/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã partea Ioan Porumb a depus la dosar un înscris în care aratã cã nu se face vinovat de faptele de care a fost acuzat, precum şi faptul cã nu se poate prezenta în faţa instanţei din cauza vârstei înaintate.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 6 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Eugen Lãcustã în Dosarul nr. 1.921/P/2004 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei personal, lipsind partea Marius Gerard Necula, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 770 D/2004 şi nr. 6 D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Eugen Lãcustã nu se opune mãsurii conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 6 D/2005 la Dosarul nr. 770D/2004, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, Eugen Lãcustã solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 4 octombrie 2004 şi 15 noiembrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 1.026/P/2004 şi nr. 1.921/P/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, ridicatã de Marin Frunzã şi Eugen Lãcustã în dosarele menţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte prevederile art. 27 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 , cã acestea "sunt discriminatorii, totalitare, inchizitoriale", drepturile şi principiile invocate nemaifiind garantate "în situaţia în care justiţiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instanţã naţionalã".
În ceea ce priveşte art. 278 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã este neconstituţional deoarece "prevede expres şi limitativ posibilitatea de a fi controlatã soluţia datã de procuror doar de cãtre primul procuror al Parchetului din cadrul cãruia face parte procurorul care a dat soluţia", nu şi de "parchetul ierarhic superior şi de cãtre conducãtorul Ministerului Public", ceea ce face ca aceste prevederi legale sã încalce "principiul controlului ierarhic, dreptul privind interzicerea discriminãrii, principiul universalitãţii, principiul statului de drept [...], principiul disponibilitãţii".
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 , abrogat la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate, se aratã cã dispoziţiile sale au fost preluate de <>art. 40 din Legea nr. 304/2004 , potrivit cãrora "Competenţa judecãtoriilor, a tribunalelor şi a curţilor de apel este stabilitã în Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în Codul de procedurã penalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi în legi speciale". Aceste prevederi legale sunt considerate de instanţã ca fiind în concordanţã cu dispoziţiile Legii fundamentale, întrucât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale. Se face referire, în acest sens, la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
Sunt considerate neîntemeiate şi criticile aduse art. 27 şi art. 278 din Codul de procedurã penalã, întrucât, chiar dacã soluţia procurorului nu poate fi atacatã pânã la procurorul general al României, aceasta este supusã controlului instanţelor judecãtoreşti, simplificarea procedurilor desfãşurate în faţa organelor parchetului având ca raţiune tocmai asigurarea respectãrii dreptului la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorii excepţiei. În acord cu opinia instanţei de judecatã, Guvernul considerã cã dispoziţiile <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , abrogate la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate, au fost preluate de <>art. 40 din Legea nr. 304/2004 . Aceste prevederi legale sunt în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale, stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti constituind obligaţia constituţionalã a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Legea fundamentalã. Totodatã se apreciazã cã dispoziţiile criticate, care stabilesc competenţa tribunalelor, au la bazã elemente obiective, fãrã legãturã cu vreunul dintre criteriile discriminãrii prevãzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, asigurând judecarea de cãtre instanţe, în egalã mãsurã, a tuturor cauzelor care îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte art. 278 din Codul de procedurã penalã, se aratã cã nu încalcã liberul acces la justiţie, câtã vreme, potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, orice persoanã ale cãrei interese legitime au fost vãtãmate se poate adresa instanţelor pe calea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã.
Avocatul Poporului considerã cã art. 27 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã competenţa materialã a tribunalelor, nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie, dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, stabilirea regulilor de competenţã fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
În ceea ce priveşte <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 , se constatã cã a fost abrogat expres prin <>Legea nr. 304/2004 , reţinându-se incidenţa prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare.
Referitor la critica art. 278 din Codul de procedurã penalã, se aratã cã, "din sesizarea pe care instanţa de judecatã a înaintat-o Curţii Constituţionale, nu rezultã textele constituţionale presupus încãlcate", fiind incidente prevederile <>art. 10 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora sesizãrile adresate Curţii Constituţionale trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 şi art. 278 din Codul de procedurã penalã, şi inadmisibilã, în ceea ce priveşte <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedurã penalã, precum şi dispoziţiile <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã.
Textele din Codul de procedurã penalã criticate ca neconstituţionale au urmãtorul conţinut:
- Art. 27: "Tribunalul:
1. judecã în primã instanţã:
a) infracţiunile prevãzute de Codul penal în art. 174-177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 şi 4, art. 211 alin. 2, 2^1 şi 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266-270, 273-276 când s-a produs o catastrofã de cale feratã, art. 279^1 , 298, 312 şi 317, precum şi infracţiunea de contrabandã, dacã a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;
b) infracţiunile sãvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) infracţiunile privind siguranţa naţionalã a României prevãzute în legi speciale;
d) infracţiunea de spãlare a banilor;
e) infracţiunea de bancrutã frauduloasã, dacã fapta priveşte sistemul bancar;
f) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;
2. ca instanţã de apel, judecã apelurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã, cu excepţia celor privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a);
3. ca instanţã de recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege;
4. soluţioneazã conflictele de competenţã ivite între judecãtoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevãzute de lege.";
- Art. 278: "Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie.
În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior.
În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţã sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmãririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã ori de încetare a urmãririi penale, se comunicã persoanei care a fãcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor."
<>Art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, abrogat la data sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate prin <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, avea urmãtorul conţinut:
"(1) Curţile de apel judecã, în primã instanţã, cauzele date în competenţa lor prin lege.
(2) Ca instanţe de apel, curţile judecã apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de tribunale.
(3) Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecã recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevãzute de lege."
Dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã penalã şi cele ale <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 sunt criticate faţã de prevederile constituţionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 124, privind înfãptuirea justiţiei, şi ale art. 126, privind instanţele judecãtoreşti, cu raportare la prevederile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cuprinse în art. 6, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, în art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, în art. 14, privind interzicerea discriminãrii, şi în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Prevederile art. 278 din Codul de procedurã penalã sunt considerate contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 131, referitoare la rolul Ministerului Public, şi ale art. 132, privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cuprinse în art. 14, privind interzicerea discriminãrii, şi în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã penalã, privind competenţa tribunalului, Curtea observã cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în contextul în care autorii acesteia contestã competenţa tribunalului de a soluţiona recursul împotriva hotãrârii pronunţate de instanţã în soluţionarea plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 278 1 din Codul de procedurã penalã. În opinia autorilor excepţiei, competenţa de soluţionare a recursului, în aceastã situaţie, aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ca urmare, criticile formulate trebuie analizate în acest context, care explicã şi interesul promovãrii excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de soluţia legislativã consacratã de textul criticat. Or, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, stabilirea competenţei, precum şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege". Reglementarea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituţionale, a competenţei tribunalului nu aduce nici o atingere dispoziţiilor constituţionale, respectiv celor din documentele internaţionale invocate de autorii excepţiei.
Astfel, nu poate fi reţinutã nici o contradicţie între art. 27 din Codul de procedurã penalã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, respectiv cele ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, în contextul general al principiilor statului de drept, consfinţite de art. 1 din Legea fundamentalã. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", tribunalul fiind una dintre aceste instanţe judecãtoreşti, respectiv o "instanţã naţionalã", în sensul art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Art. 27 din Codul de procedurã penalã nu încalcã dreptul la un proces echitabil, prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi nici dreptul la un recurs efectiv, prevãzut de art. 13 din aceeaşi convenţie, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor, respectiv a recursurilor, de cãtre tribunale, potrivit competenţei lor, stabilitã prin lege.
Dispoziţiile criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, astfel încãt nu poate fi reţinutã nici critica formulatã în raport de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii.
În sfârşit, câtã vreme art. 27 din Codul de procedurã penalã nu contravine normelor internaţionale invocate, nu poate fi primitã nici susţinerea privind încãlcarea prevederilor cuprinse în art. 11 şi în art. 20 din Constituţie, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Cât priveşte art. 15 din Constituţie, precum şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate de asemenea în motivarea criticii art. 27 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã nu au incidenţã în cauzã, autorii excepţiei mãrginindu-se de altfel sã invoce aceste dispoziţii, fãrã a arãta în ce constã încãlcarea lor.
II. Criticile referitoare la art. 278 din Codul de procedurã penalã nu pot fi reţinute, întrucât acest text legal, care reglementeazã plângerea contra actelor procurorului, nu numai cã nu aduce atingere prevederilor constituţionale referitoare la rolul Ministerului Public şi la statutul procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dând expresie chiar principiului controlului ierarhic ce guverneazã activitatea procurorilor, reglementat de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentalã. Faptul cã legiuitorul nu a prevãzut în textul criticat posibilitatea persoanei interesate de a sesiza organele superioare din ierarhia Ministerului Public, dupã soluţionarea nefavorabilã a plângerii sale de cãtre procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, nu este de naturã sã aducã atingere nici dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept, câtã vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurãrii actelor procurorului de cãtre instanţele judecãtoreşti. În acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã reglementeazã tocmai posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva acelor acte prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei, ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale date de procuror", asigurând astfel deplinul acces la justiţie al persoanei interesate, aşadar realizarea unui drept al cetãţeanului, ce reprezintã o valoare supremã, garantatã în statul de drept, în conformitate cu art. 1 din Constituţie.
Art. 278 din Codul de procedurã penalã, în temeiul cãruia orice persoanã vãtãmatã în drepturile sale prin mãsuri sau acte ale procurorului are posibilitatea sã le atace în condiţiile legii, nu conţine privilegii sau discriminãri în raport de criteriile egalitãţii în drepturi prevãzute de art. 4 din Legea fundamentalã. Aşa fiind, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii, şi, prin urmare, nici a celor cuprinse în art. 11 şi în art. 20 din Constituţie, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Prevederile art. 15 din Constituţie, precum şi cele ale art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, nu au incidenţã în cauzã.
III. Cât priveşte dispoziţiile <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 , criticate, de asemenea, de autorii excepţiei, Curtea constatã cã acestea erau abrogate la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate, prin <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Aşa fiind şi întrucât, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, [...]", sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, în temeiul alin. (6) al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 .
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 278 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 1.026/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã şi de Eugen Lãcustã în Dosarul nr. 1.921/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, ridicatã de aceiaşi autori în aceleaşi cauze.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
