Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 24 din 4 februarie 1997*) referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 18 din 20 ianuarie 1998
----------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 465 din 18 noiembrie 1997.
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancarã, invocatã de reclamanţii Nicorici Mircea şi Societatea de asigurare-reasigurare "ARDAF" - S.A. Cluj-Napoca.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 29 ianuarie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a reclamanţilor Nicorici Mircea şi a Societãţii de asigurare-reasigurare "ARDAF" - S.A. Cluj-Napoca, a paratei Banca Nationala a României şi în lipsa Societãţii Comerciale "Dacia Felix" - S.A. Cluj-Napoca, legal citata. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 4 februarie 1996.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 2.662/1996, Tribunalul Cluj - Secţia civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 , ridicatã de reprezentantul reclamanţilor Nicorici Mircea şi de Societatea de asigurare-reasigurare "ARDAF" - S.A. Cluj-Napoca. În motivarea exceptiei, astfel cum s-a reţinut în Încheierea de sesizare din 27 mai 1996, se susţine ca <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 incalca, pe de o parte, prezumţia de nevinovatie, prevãzutã "de art. 26 din Constituţia României 1991", deoarece "mãsura decãderii din calitatea pe care o avea reclamantul la Societatea bancarã <<Dacia Felix>> - S.A. Cluj-Napoca s-a luat înainte de stabilirea culpabilitatii sale printr-un proces public de condamnare, de persoane din cadrul societãţii, nu de persoane competente", iar pe de alta parte, este încãlcat accesul liber la justiţie, reclamantul "fiind exclus de la Societatea bancarã <<Dacia Felix>> - S.A. în lipsa unei hotãrâri date de instanta în mod public". În memoriul depus la dosar se mai invoca şi incidenta prevederilor <>art. 150 alin. (1) din Constituţie, în sensul ca Legea nr. 33/1991 este preconstitutionala şi deci art. 54, ce face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, este abrogat.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu contravine Constituţiei din anul 1991 şi, pe cale de consecinta, nu este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din aceasta.
În vederea soluţionãrii exceptiei, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se arata, în esenta, ca raportarea la art. 21 şi la art. 23 alin. (8) din Constituţie, care consacra accesul liber la justiţie şi prezumţia de nevinovatie, nu poate conduce la constatarea neconstitutionalitatii <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 , întrucât prin conţinutul lor acestea nu sunt contradictorii. Mãsura prevãzutã la art. 54 nu este discriminatorie fata de fondatori, administratori, directori şi cenzori, ci de protecţie a activitãţii bancare, care nu inlatura accesul la justiţie al celor ce se considera lezati, astfel încât nu se poate retine neconstituţionalitatea textului atacat.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 , raportate la prevederile constituţionale şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Deşi <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 este anterior Constituţiei din 1991, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, deoarece pe baza acestui text s-au stabilit raporturi juridice dupã intrarea în vigoare a legii fundamentale. Pe de alta parte, instanta de judecata a apreciat în încheierea de sesizare ca textul atacat nu este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi deci numai Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei invocate.
<>Art. 54 din Legea nr. 33/1991 prevede: "Fondatorii unei societãţi bancare, precum şi administratorii, directorii şi cenzorii acesteia, care vor tãinui situaţia de încetare de plati sau vor incalca autorizaţia acordatã şi prevederile prezentei legi, vor fi decãzuţi din calitatea lor prin hotãrâre a Bãncii Naţionale a României, chiar şi înainte de deschiderea acţiunii judiciare".
Se susţine, în primul rând, ca dispoziţiile atacate contravin art. 21 din Constituţie, care consacra accesul liber la justiţie. Potrivit alin. (1) din acest text, "orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", iar în alin. (2) se prevede ca "nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept".
Examinând <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie rezulta ca motivul privind încãlcarea accesului liber la justiţie nu este fondat. Deşi <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu o prevede în mod expres, este fãrã indoiala ca, fiind vorba de un act administrativ, cel interesat se poate adresa instanţei de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990. Calea de atac nu trebuie prevãzutã de fiecare data în mod expres. De altfel, posibilitatea sesizãrii instanţelor rezulta şi din art. 48 din Constituţie, iar din finalul textului atacat reiese, de asemenea, ca este deschisã calea la justiţie. Pe de alta parte, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, instanta judecãtoreascã sesizatã cu o acţiune în contencios administrativ poate suspenda executarea actului atacat. Asa fiind, faptul ca mãsura decãderii se ia de cãtre Banca Nationala a României şi ca aceasta mãsura este executorie, ceea ce se intampla în cazul tuturor actelor administrative, nu constituie o încãlcare a principiului liberului acces la justiţie. De altfel, chiar din faptul ca sesizarea Curţii Constituţionale s-a fãcut de Tribunalul Cluj, investit la cererea autorilor exceptiei, demonstreaza ca accesul la justiţie nu este afectat prin <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 .
În legatura cu invocarea încãlcãrii de cãtre <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 a prezumţiei de nevinovatie, înscrisã în art. 23 alin. (8) din Constituţie, este de reţinut ca acest principiu nu poate fi desprins din contextul constituţional în care este plasat. Or, prezumţia de nevinovatie este reglementatã în legatura cu libertatea individualã a persoanei, privind reţinerea, arestarea şi soluţionarea procesului penal, pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare.
Textul <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu vizeazã astfel de situaţii care sa aducã atingere libertãţii individuale, ci instituie o sancţiune specifica printr-un act administrativ, impotriva cãreia este deschis, astfel cum s-a reţinut, accesul la justiţie. Activitatea bancarã este incontestabil o activitate de interes public, chiar dacã este desfasurata de bãnci ce reprezintã persoane juridice de drept privat, care trebuie sa se caracterizeze prin moralitate şi buna-credinţa, îndeosebi din partea fondatorilor şi a administratorilor, pentru a nu expune actionarii şi depunatorii la riscul de a-şi vedea irosite investiţiile sau economiile.
Deci legiuitorul poate stabili, fãrã a incalca Constituţia, anumite sancţiuni care sa garanteze un asemenea comportament. Justificarea <>art. 54 rezulta din analiza cadrului general al Legii nr. 33/1991 , care în numeroase texte, precum art. 2, 5, 15, 30, 31, 32, 45 şi art. 52, stabileşte pentru Banca Nationala a României rolul de a supraveghea activitatea tuturor societãţilor bancare şi de a stabili reguli şi norme etice şi profesionale pentru calitatea şi activitatea unui conducãtor de societate bancarã, precum şi pentru activitatea personalului bancar. Aceste reguli şi norme nu ar avea nici o eficienta, dacã ar fi lipsite de sancţiune, or <>Legea nr. 33/1991 a dorit sa evite acest lucru tocmai prin art. 54. Asa fiind, ratiunea art. 54 şi natura sancţiunii prevãzute de acesta trebuie cautate în <>Legea nr. 33/1991 , şi nu în materie penalã, disciplinarã sau contravenţionalã, astfel cum s-a încercat sa se demonstreze prin concluziile orale şi notele scrise ale pãrţilor care au invocat excepţia de neconstituţionalitate.
În aceste condiţii nu se poate retine ca art. 54 ar incalca dispoziţiile constituţionale înscrise în art. 23 alin. (8), care consacra prezumţia de nevinovatie, ori în art. 23 alin. (9), potrivit cãrora nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii, sau în art. 1 alin. (3), care, prin referirea la principiile statului de drept, ar avea în vedere, considera autorii exceptiei, şi regula non bis în idem, potrivit cãreia nu pot fi aplicate, pentru una şi aceeaşi fapta, doua sancţiuni de aceeaşi natura şi din aceeaşi categorie.
În sfârşit, <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu contravine nici art. 49 din Constituţie. Acest text constituţional stabileşte condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. El are în vedere însã drepturile şi libertãţile fundamentale, înscrise în capitolul II al titlului I din Constituţia României, or, <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu are în vedere astfel de drepturi.
Pentru motivele arãtate, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 urmeazã sa fie respinsã ca nefondata. Instanta judecãtoreascã este singura în mãsura sa verifice la speta dacã hotãrârea luatã de cãtre Banca Nationala a României este intemeiata sau nu.
Având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate privind <>art. 54 din Legea nr. 33/1991 , invocatã de Nicorici Mircea şi Societatea de asigurare-reasigurare "ARDAF" - S.A. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.662/1996 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã şi de contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 4 februarie 1997.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
