Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 24 din 20 ianuarie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 5 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 24 din 20 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 5 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 21 februarie 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Rãdulescu în Dosarul nr. 3.604/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei şi se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei aratã cã rezolvarea cererii sale de recuzare este datã în competenţa aceleiaşi instanţe contestate, întrucât nu exista o altã instanţã superioarã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, aceastã situaţie este de naturã a-i aduce atingere dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care presupune, printre altele, soluţionarea cererii de cãtre o instanţã superioarã, independentã şi imparţialã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, ocazie cu care Curtea, prin <>Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 , a respins ca nefondatã o criticã similarã. De altfel, pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei mai sus amintite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.604/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Alexandru Rãdulescu în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cereri de recuzare a tuturor judecãtorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a antepronunţat în cauzã şi, potrivit textului legal criticat, o eventualã cerere de recuzare a întregii instanţe ar trebui soluţionatã de o instanţã superioarã, care, potrivit legii, nu existã. Or, rezolvarea unei asemenea cereri tot de cãtre instanţa contestatã este de naturã a-i încãlca dreptul autorului excepţiei la un proces echitabil, care implicã printre altele o instanţã superioarã independentã şi imparţialã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, deoarece autorul excepţiei nu a indicat nici unul dintre textele Constituţiei României presupuse a fi încãlcate de dispoziţiile legale criticate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, astfel încât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, cum sunt cele referitoare la recuzare, precum şi modalitãţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale. De asemenea, potrivit art. 129 din Legea fundamentalã, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii. Rezultã, aşadar, cã, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cazurile în care şedinţele de judecatã nu sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantã din procedura de judecatã, fiind reglementatã în conformitate cu prevederile constituţionale.
Cu privire la concordanţa legii procesuale româneşti cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul persoanei la un proces echitabil, Guvernul aratã cã modul de reglementare a cererii de recuzare împiedicã tergiversarea unei asemenea cereri, asigurând soluţionarea cauzei cu celeritate. Judecarea cererii de recuzare fãrã citarea pãrţilor are ca scop evitarea prelungirii nejustificate a cauzei şi nu se poate vorbi despre încãlcarea principiului dreptului la un proces echitabil, de vreme ce dispoziţiile legale criticate dau expresie preocupãrilor legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora.
Avocatul Poporului aratã cã în cauzã sunt incidente prevederile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora sesizãrile adresate Curţii Constituţionale trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate. Considerã cã numai Curtea este în mãsurã sã decidã asupra cadrului constituţional în care urmeazã sã fie examinatã excepţia invocatã.
Pe fondul excepţiei, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã nu contravin nici unui text din Legea fundamentalã, motiv pentru care le considerã constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiillor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Abţinerea sau recuzarea judecãtorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţioneazã de un alt complet, în şedinţã secretã, fãrã participarea celui ce declarã cã se abţine sau care este recuzat. [...]
Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţã trebuie sã cuprindã indicarea concretã a cazului de incompatibilitate în care se aflã fiecare judecãtor şi se soluţioneazã de instanţa ierarhic superioarã. Aceasta, în cazul când gãseşte întemeiatã abţinerea sau recuzarea, desemneazã pentru judecarea cauzei o instanţã egalã în grad cu instanţa în faţa cãreia s-a produs abţinerea sau recuzarea."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã acelaşi drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedurã penalã s-a mai pronunţat, statuând cã acestea sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, pronunţându-se în legãturã cu critica potrivit cãreia art. 52 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea a constatat cã textul legal criticat este în deplinã concordanţã cu art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã şi cu art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), ale art. 127 şi 129, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze procedura de judecatã, cazurile în care şedinţele de judecatã nu sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Prin urmare, procedura de soluţionare a cererilor de recuzare fãcând parte integrantã din procedura de judecatã, reglementarea acesteia este în deplinã concordanţã cu prevederile fundamentale.
Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, întrucât dispoziţiile legale privitoare la procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci, dimpotrivã, dau expresie preocupãrii legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora, corespunzãtor cerinţelor unui proces echitabil.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Rãdulescu în Dosarul nr. 3.604/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2005.

PREŞEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016