Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 109 din 9 noiembrie 1994.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Ion Filipescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 - 229 din Codul penal, ridicatã de inculpata Nicola Nina Bebi în cauza ce formeazã obiectul Dosarului nr. 3.102/1993 al Judecãtoriei Tulcea.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 9 martie 1994, în prezenta procurorului şi a partii vãtãmate - Grupul şcolar de industrie alimentara Tulcea -, în lipsa inculpatei Nicola Nina Bebi, legal citata, şi consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 14 martie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului retine urmãtoarele:
Prin rechizitoriul nr. 211/P/1993 al Procuraturii Locale Tulcea, Nicola Nina Bebi a fost trimisa în judecata pentru sãvîrşirea infracţiunii de înşelãciune prevãzutã de art. 215 - 229 din Codul penal.
La termenul de judecata din 15 iunie 1993, inculpata a ridicat în fata Judecãtoriei Tulcea, în Dosarul nr. 3102/1993, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Codul penal, care reglementeazã infracţiunile contra avutului obştesc, cu motivarea ca diferentierea de regim sanctionator între proprietatea publica şi privatã prevãzutã de Codul penal nu mai este compatibila cu prevederile Constituţiei, care apara în mod egal cele doua forme de proprietate. Judecãtoria Tulcea, prin Încheierea din 15 iunie 1993, sesizeazã Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei ridicate, exprimind opinia ca aceasta este intemeiata.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, au fost solicitate, potrivit <>Legii nr. 47/1992 , puncte de vedere celor doua camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul contesta competenta Curţii Constituţionale, considerind ca este o problema de interpretare ce revine instanţelor judecãtoreşti, iar pe fond susţine ca atît noţiunea de obştesc, folositã de art. 145 din Codul penal, cît şi categoria juridicã de avut obştesc au o sfera mai larga decît conceptul de avut public în care se identifica doar bunurile proprietãţii publice. De altfel, considera ca Decizia Curţii Constituţionale nr. 38 din 7 iulie 1993, prin soluţia formulatã, pune capãt opiniilor în legatura cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Codului penal privind avutul obştesc.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile procurorului şi ale partii vãtãmate, dispoziţiile <>art. 215 - 229 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 , retine:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 3 şi <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Problema supusã controlului de constitutionalitate priveşte dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului public, dar, în cauza, inculpata a fost trimisa în judecata pentru infracţiunea de înşelãciune prevãzutã de art. 229 din Codul penal.
Potrivit <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei. Rezulta ca, în cauza, excepţia de neconstituţionalitate putea viza numai dispoziţiile art. 229 din Codul penal pentru care inculpata Nicola Nina Bebi a fost trimisa în judecata şi numai cu privire la aceasta Curtea Constituţionalã urmeazã a se pronunţa.
Dispoziţiile art. 229 din Codul penal referitoare la avutul obştesc, în contextul prevederilor constituţionale despre proprietate, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, art. 229 din Codul penal urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri de formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice, astfel cum s-a stabilit prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completele de judecata.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Plenul Curţii Constituţionale a avut în vedere considerentele ce urmeazã.
Cît priveşte constituţionalitatea prevederilor Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, s-a constatat ca noţiunea de avut obştesc nu se confunda cu noţiunea de proprietate, atît timp cît desemneazã un interes general al societãţii şi vizeazã proprietatea publica.
Art. 135 alin. (2) din Constituţie consacra doua forme de proprietate, şi anume, publica şi privatã, iar proprietatea publica, potrivit alin. (3) din acelaşi articol, aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
Bunurile ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice şi regimul juridic aplicabil acestora sunt stabilite la alin. (4) şi (5) ale art. 135 din Constituţie, ele putind fi date în administrarea regiilor autonome ori a instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate, potrivit condiţiilor stabilite de lege.
Referitor la proprietatea privatã, art. 41 alin. (2) din Constituţie stipuleazã ca aceasta este ocrotitã în mod egal de lege indiferent de titular, care poate fi statul, persoane fizice sau juridice, ca de pilda societãţile comerciale şi regiile autonome.
Prin urmare, în patrimoniul unei regii autonome se pot afla doua categorii de bunuri: a) bunuri proprietate publica, în privinta cãrora regia are un drept de administrare, drept real, şi b) bunuri proprietate privatã, în privinta cãrora regia are un drept de proprietate. Se subintelege ca prevederile art. 5 şi <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , conform cãrora bunurile care aparţin regiilor autonome şi societãţilor comerciale nu constituie proprietate de stat, şi ca proprietatea privatã a regiei autonome sau a societãţii comerciale are ca obiect, fata de dispoziţiile Constituţiei, numai aceste din urma bunuri.
În consecinta, fata de dispoziţiile art. 41 şi art. 135 din Constituţie, termenul avut obştesc urmeazã a se aplica numai bunurilor ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Potrivit art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, interpretarea data de plen cu votul majoritãţii judecãtorilor este obligatorie pentru completul de judecata, motiv pentru care urmeazã a admite în parte excepţia de neconstituţionalitate.
În speta, calificarea tipului de proprietate al partii vãtãmate - Grupul şcolar de industrie alimentara Tulcea -, respectiv calificarea bunurilor ca aparţinînd domeniului public sau privat al statului, este o problema de aplicare a legii şi deci de competenta instanţei de judecata.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3 şi <>art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Nicola Nina Bebi în Dosarul nr. 3.102/1993 al Judecãtoriei Tulcea şi constata ca dispoziţiile art. 229 din Codul penal sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acestea urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã astãzi, 14 martie 1994.
PREŞEDINTE,
dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
