Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 24 din 12 mai 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, si ale art. 3 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei referitor la posibilitatea acordarii indemnizatiei lunare de 10% din salariul de baza tuturor grefierilor din cadrul instantelor si parchetelor
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 30 decembrie 2008
Dosar nr. 7/2007
Sub preşedinţia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, şi ale <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei referitor la posibilitatea acordãrii indemnizaţiei lunare de 10% din salariul de bazã tuturor grefierilor din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii şi a pus concluzii pentru admiterea acestuia, urmând a se stabili cã dispoziţiile <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 , republicatã, şi ale <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei se interpreteazã în sensul cã indemnizaţia lunarã de 10% din salariul de bazã nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres şi limitativ prevãzute de textele menţionate.
SECŢIILE UNITE,
examinând recursul în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 , republicatã, şi ale <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei, referitor la acordarea indemnizaţiei lunare de 10% din salariul de bazã tuturor grefierilor din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Astfel, unele instanţe au admis acţiunile formulate de reclamanţi, grefieri din cadrul instanţelor şi parchetelor, şi au stabilit cã indemnizaţia lunarã de 10% din salariul brut trebuie acordatã tuturor grefierilor din cadrul acestora.
În argumentarea acestui punct de vedere s-a susţinut cã responsabilitãţile pe care le implicã activitãţile desfãşurate de grefierii beneficiari ai sporului de 10% nu pot fi reţinute ca reprezentând criterii obiective care sã explice distincţia salarialã între grefieri.
S-a mai apreciat cã între grefierii enunţaţi limitativ de <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 , republicatã, respectiv de <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 , şi ceilalţi grefieri din cadrul instanţelor şi parchetelor a fost creatã o diferenţã de tratament juridic evident discriminatorie.
Alte instanţe, dimpotrivã, au respins cererile grefierilor privind plata indemnizaţiei lunare în cuantum de 10% din salariul brut, considerând cã dispoziţiile <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi ale <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 sunt aplicabile numai categoriilor de grefieri prevãzute de textele de lege menţionate.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Din punct de vedere juridic, prestarea muncii şi salarizarea ei sunt obligaţii principale ce rezultã pentru salariat şi, respectiv, pentru angajator, din încheierea contractului individual de muncã sau din existenţa raportului de serviciu.
Reglementãrile legale stabilesc principiul conform cãruia pentru munca prestatã fiecare persoanã are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului respectiv.
Prin Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95 (1949) privind protecţia salariului, ratificatã de România prin Decretul nr. 284/1973 , s-a stabilit cã, în sensul acestei convenţii, termenul salariu înseamnã, oricare i-ar fi denumirea sau modul de calcul, remunerarea sau câştigurile susceptibile de a fi evaluate în bani şi stabilite prin acordul pãrţilor sau de cãtre legislaţia naţionalã, pe care angajatorul le datoreazã unui salariat în baza unui contract de muncã, scris sau verbal, fie pentru munca efectuatã sau care urmeazã a fi efectuatã, fie pentru serviciile prestate sau care urmeazã a fi prestate.
Potrivit art. 155 din Codul muncii şi art. 38 alin. 4 din contractul colectiv de muncã unic la nivel naţional, salariul cuprinde: salariul de bazã, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri la salariul de bazã.
Salariul de bazã constituie elementul principal al salariului şi se stabileşte pentru fiecare salariat în raport cu urmãtorii factori: calificarea, importanţa, complexitatea atribuţiilor de serviciu, pregãtirea şi competenţa profesionalã etc.
Sporul la salariul de bazã reprezintã un element accesoriu şi variabil al salariului, care se acordã în funcţie de condiţiile în care se presteazã munca, numai dacã sunt întrunite urmãtoarele cerinţe:
- salariatul sã ocupe un post într-o specialitate care îi conferã dreptul la un anumit spor;
- salariatul sã lucreze efectiv în condiţiile prescrise de lege, de contractul colectiv de muncã sau, dupã caz, de contractul individual de muncã.
Indemnizaţiile constituie sume plãtite anumitor salariaţi peste salariul de bazã, în funcţie de criterii specifice muncii sau de cheltuielile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.
Prin <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti s-a stabilit un sistem unic de salarizare a magistraţilor şi a personalului auxiliar de specialitate din instanţele judecãtoreşti şi parchete, ţinându-se seama de rolul, rãspunderea, complexitatea, caracterul justiţiei de putere în stat, de pregãtirea şi competenţa profesionalã, precum şi de incompatibilitãţile şi interdicţiile pentru magistraţi prevãzute de Constituţie şi de legea pentru organizarea judecãtoreascã.
Potrivit art. 18 din acest act normativ, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , salariile de bazã pentru personalul auxiliar de specialitate de la instanţele judecãtoreşti şi parchete erau stabilite între limitele minimã-maximã, pe grade sau trepte profesionale, în funcţie de pregãtirea profesionalã, de vechimea în specialitate şi de nivelul instanţei sau al parchetului.
Personalul auxiliar de specialitate beneficia de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivã în funcţia auxiliarã de specialitate, calculat la salariul de bazã, şi de o majorare între 5% şi 10% a aceluiaşi salariu, în raport de nivelul instanţei sau al parchetului, iar conform art. 19 alin. (3), astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, a actelor de publicitate imobiliarã, a celor de executare penalã şi executare civilã, a actelor comisiei pentru cetãţenie, precum şi cei care erau secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiau de o indemnizaţie lunarã de 10% din salariul brut, calculatã în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activitãţi. De aceeaşi indemnizaţie beneficiau şi conducãtorii de carte funciarã.
<>Legea nr. 50/1996 a fost abrogatã prin <>art. 30 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei, aprobatã prin <>Legea nr. 247/2007 , care, începând cu data intrãrii sale în vigoare - 3 februarie 2007 -, instituie un sistem unic de salarizare şi de acordare a altor drepturi aplicabil exclusiv acestui personal auxiliar.
Potrivit <>art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 , salariile de bazã pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea se stabilesc pe baza valorii de referinţã sectorialã şi a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcţia deţinutã, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum şi de nivelul instanţei sau al parchetului.
Totodatã, conform art. 3 alin. (8) din acelaşi act normativ, alineat abrogat prin <>art. I pct. 18 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008: "Grefierii care participã la efectuarea actelor privind procedura reorganizãrii judiciare şi falimentului, a actelor de executare penalã şi executare civilã beneficiazã de o indemnizaţie lunarã de 10% din salariul de bazã, calculatã în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activitãţi."
Cu alte cuvinte, spre deosebire de perioada anterioarã, între 3 februarie 2007 şi 15 aprilie 2008 au beneficiat de aceastã indemnizaţie lunarã de 10% din salariul de bazã un numãr mai mic de grefieri, respectiv doar aceia care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizãrii judiciare şi falimentului şi a actelor de executare penalã şi civilã.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalitãţii de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituţia României şi de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, cel de-al doilea text fiind introdus prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în concordanţã cu normele Uniunii Europene.
Acest principiu de ordine publicã: "la muncã egalã sau de valoare egalã, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificãrii salariilor. Dacã felul muncii este acelaşi, dacã cerinţele şi condiţiile de muncã sunt aceleaşi, dacã munca este egalã sau de valoare egalã, diferenţierile de salarizare nu se justificã.
Sunt admisibile diferenţieri de salarii pentru funcţii/posturi similare dacã sunt dimensionate în funcţie de nivelul studiilor, în raport cu importanţa şi complexitatea muncii, cu funcţia/postul/meseria îndeplinit(ã) dupã cantitatea, calitatea şi valoarea muncii, în raport cu condiţiile de muncã şi în funcţie de vechimea în muncã, îndeosebi în specialitate, diferitã.
Şi în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu sau la acelaşi nivel, fiind posibile însã diferenţieri întemeiate obiectiv şi rezonabil între domenii sau niveluri, fãrã a fi vorba de existenţa unor discriminãri.
În raport cu dispoziţiile <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi ale <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 , în prezent abrogate, este fãrã îndoialã faptul cã au putut beneficia de indemnizaţia lunarã de 10% din salariul de bazã doar grefierii care participau la efectuarea actelor procedurale menţionate de prevederile legale respective, fãrã ca salariile acestor grefieri sã fie discriminatorii faţã de salariile celorlalţi grefieri.
Aceste dispoziţii legale nu au adus atingere principiului egalitãţii de tratament în stabilirea salariilor, întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective şi rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activitãţii prestate şi în timpul efectiv lucrat în aceste activitãţi.
Potrivit <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, pentru activitatea desfãşuratã personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea are dreptul la o salarizare stabilitã în raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia deţinutã, cu vechimea în muncã şi în specialitate, precum şi cu alte criterii prevãzute de lege.
Totodatã, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 şi art. 48 din Regulamentul de ordine interioarã al instanţelor judecãtoreşti, aprobat prin <>Hotãrârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 , repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe secţii şi compartimente se stabileşte prin ordin de serviciu al preşedintelui instanţei, în raport cu pregãtirea profesionalã şi cu experienţa fiecãruia.
Stabilirea prin legea specialã de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea a unor sporuri şi indemnizaţii salariale, avându-se în vedere specificul activitãţilor prestate, sub aspectul complexitãţii şi responsabilitãţii atribuţiilor ce sunt aferente funcţiilor deţinute, a fost permisã de legea care reglementeazã statutul acestei categorii de personal, fãrã ca din aceastã împrejurare sã se poatã deduce existenţa unei discriminãri.
Nu poate fi ignorat faptul cã grefierii care participau la efectuarea actelor prevãzute în <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 desfãşurau activitãţi administrativ-judiciare ce implicau operaţiuni specifice şi complexe, care necesitau performanţe profesionale superioare ce concurau la creşterea eficienţei activitãţii instanţelor judecãtoreşti.
Principiul egalitãţii de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite, pentru situaţii diferite, justificate pe baza unor criterii raţionale şi obiective.
Numai legiuitorul poate stabili dacã şi în ce mãsurã anumite categorii de salariaţi beneficiazã de sporuri şi alte indemnizaţii salariale, singura condiţie fiind aceea ca de aceste majorãri de salarii sã beneficieze toţi salariaţii care se aflã în situaţii identice.
Diferenţa de tratament juridic este discriminatorie, doar dacã nu se bazeazã pe o justificare rezonabilã şi obiectivã, adicã nu urmãreşte un scop legitim sau dacã nu existã un raport rezonabil, de proporţionalitate, între mijloacele folosite şi scopul urmãrit.
Scopul urmãrit de legiuitor prin adoptarea <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 a fost legitim şi a constat în retribuirea corespunzãtoare a personalului auxiliar de specialitate care desfãşura anumite activitãţi în cadrul instanţelor de judecatã, activitãţi ce presupun o complexitate şi responsabilitãţi deosebite.
Totodatã, mijloacele folosite, constând în acordarea unor indemnizaţii la salariul de bazã, s-au bazat pe criterii obiective şi rezonabile şi au fost proporţionale cu acest scop.
Nu se poate vorbi de un tratament preferenţial ori de o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, întrucât situaţiile nu sunt analoage sau comparabile.
În materie de salarizare, existenţa unor situaţii analoage sau comparabile trebuie analizatã nu numai prin prisma calitãţii de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuţiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferenţiate atât din punctul de vedere al funcţiei, cât şi din punctul de vedere al reglementãrilor privind organizarea judiciarã, cu incidenţã în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcţii, conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu şi complexitatea acestora.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite, nu contravine principiului constituţional pentru muncã egalã sau de valoare egalã, platã egalã, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituţia României vizeazã doar excluderea oricãrei discriminãri în materia stabilirii sau modificãrii salariilor categoriilor de personal care au acelaşi fel al muncii, aceleaşi cerinţe şi condiţii de muncã şi aceleaşi atribuţii de serviciu, nu şi identitatea de tratament juridic.
Ca atare, se justificã nu numai existenţa unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de personal, dar şi necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituţional amintit nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii de personal, în comparaţie cu alta.
În plus, dacã legiuitorul ar fi înţeles sã acorde indemnizaţia aflatã în discuţie tuturor grefierilor din cadrul instanţelor judecãtoreşti, ar fi prevãzut în mod expres o atare posibilitate.
În aceste condiţii, prevederile legale aplicabile unei anumite categorii de grefieri nu se puteau extinde şi asupra celorlalţi grefieri, care nu fãceau parte din categoriile expres şi limitativ prevãzute de lege, astfel încât indemnizaţia lunarã de 10% din salariul de bazã s-a putut acorda pânã la data de 15 aprilie 2008 numai grefierilor menţionaţi la <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 , pentru perioada în care aceste dispoziţii au fost în vigoare.
În consecinţã, în temeiul prevederilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi sã se stabileascã cã dispoziţiile <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, şi ale <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei se interpreteazã în sensul cã indemnizaţia lunarã de 10% din salariul de bazã nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres şi limitativ prevãzute de normele mai sus menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:
Dispoziţiile <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, şi ale <>art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei se interpreteazã în sensul cã indemnizaţia lunarã de 10% din salariul de bazã nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres şi limitativ prevãzute de normele mai sus menţionate.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 12 mai 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
