Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 239 din 5 iulie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b), art. 18, art. 21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 838 din 27 decembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18, art. 21 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Abdulah H. Awla Khoshnaw şi Laith Abdulhamid Abdul Hussain Al Kazimi în dosarele nr. 3.511/2001 şi 3.509/2001 ale Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arata ca, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, se impune conexarea dosarelor, având în vedere ca acestea au ca obiect aceleaşi dispoziţii legale. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 160C/2001 la Dosarul nr. 158C/2001.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întemeiate criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6), referitoare la caracterul definitiv şi executoriu al hotãrârii date în prima instanta. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate se solicita respingerea excepţiilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 aprilie 2001, pronunţate în dosarele nr. 3.511/2001 şi 3.509/2001 Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18, art. 21 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Abdulah H. Awla Khoshnaw şi Laith Abdulhamid Abdul Hussain Al Kazimi.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al cãror conţinut este identic, se susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 23, 24 şi 49 din Constituţie, precum şi celor ale art. 3, art. 5 pct. 1 şi 4, art. 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã, în esenta, ca textele vizate de excepţiile de neconstituţionalitate sunt conforme cu prevederile constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca textele de lege criticate "reglementeazã condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã cererea prin care strainul solicita acordarea statutului de refugiat, acestea fiind prevederi amanuntite, care au menirea de a fi intelese şi folosite cu usurinta de cetãţeni strãini, care solicita acordarea statutului de refugiati". Se mai arata ca dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind incalcate "reglementeazã obligaţiile statului roman de a îndeplini cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele internaţionale, care fac parte din dreptul intern şi ca statutul de refugiat se acorda numai în condiţiile legii".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000:
- art. 9 alin. (5) şi art. 13 alin. (1) lit. a), privind procedura ordinarã de acordare a statutului de refugiat;
- art. 18, referitor la procedura accelerata de acordare a statutului de refugiat;
- art. 21 alin. (5) şi (6) şi art. 22, privind procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin ca textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii constituţionale:
- art. 11 alin. (2), privind tratatele ratificate de Parlament;
- art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetãţenilor;
- art. 20 alin. (2), referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului;
- art. 23, privind libertatea individualã;
- art. 24, referitor la dreptul la apãrare;
- art. 49, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
În susţinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca şi încãlcarea dispoziţiilor art. 3, art. 5 pct. 1 şi 4, art. 13 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii privind interzicerea torturii, dreptul la libertate şi la siguranta, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminarii.
Analizând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele:
I. În legatura cu dispoziţiile <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, ulterior sesizãrii cu excepţiile din prezentele dosare, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat într-o alta cauza, având ca obiect şi aceste prevederi din lege care au fost criticate sub aceleaşi aspecte şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din acte internaţionale, ca şi în cauzele de fata. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, nepublicata, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , statuand, în esenta, ca aceste prevederi, potrivit cãrora "În cazul prevãzut la alin. (5) lit. a) hotãrârea este motivatã, definitiva şi executorie de drept [...]", incalca dreptul la apãrare garantat de art. 24 din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca, întrucât "hotãrârea primei instanţe este definitiva şi executorie, aceasta hotãrâre urmeazã sa fie pusã în aplicare imediat. Drept urmare, în exercitarea caii de atac a recursului (care nu este suspensiv de executare), solicitantul, nemulţumit de soluţia de respingere a cererii sale de cãtre prima instanta, nu va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se apara în fata instanţei de recurs".
Ulterior pronunţãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 29 mai 2001 a fost adoptatã <>Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001. Potrivit dispoziţiilor acestei legi, pe data intrãrii sale în vigoare alineatul (6) al articolului 21 va avea urmãtorul cuprins: "În cazul prevãzut la alin. (5) lit. a) hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã."
Ca urmare a acestei modificãri, la data pronunţãrii prezentei decizii <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , în redactarea criticata de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate, nu mai este în vigoare. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constitutionalitate asupra unor prevederi de lege eliminate din legislaţie. Acesta este şi sensul în care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 32 din 2 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999.
În consecinta, în temeiul prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale alin. (6) din art. 23 al legii, care prevãd ca excepţia este inadmisibila atunci când este contrarã prevederilor alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România urmeazã sa fie respinsã, ca devenitã inadmisibila.
II. Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a), art. 18, art. 21 alin. (5) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , dispoziţii de lege criticate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale, Curtea constata ca şi acestea au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate.
Prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, respingând, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1), excepţiile de neconstituţionalitate ridicate cu referire la aceleaşi dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale ca şi prezentele dosare Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care reglementeazã egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, pretins a fi incalcate prin art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanta criticata, nu sunt aplicabile în cauza, întrucât acest text constituţional are în vedere persoane care au calitatea de cetãţean roman.
În legatura cu susţinerea referitoare la încãlcarea art. 18 alin. (1) din Constituţie, care statueazã cu privire la cetãţenii strãini şi apatrizi, Curtea a observat ca între drepturile refugiatilor şi ale persoanelor care au dobândit o forma de protecţie legea romana prevede: liberul acces la instanţele de judecata - art. 23 alin. (1) lit. l); dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a i se asigura în mod gratuit un interpret pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat - art. 13 alin. (1) lit. b), precum şi dreptul de a nu fi expulzat sau returnat ("non-refoulement"), cu excepţiile stabilite prin lege - art. 23 alin. (1) lit. m). Asa fiind, nu exista contrarietate între textele criticate şi dispoziţia constituţionalã menţionatã.
Susţinerile privind neconstituţionalitatea normelor din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 care reglementeazã procedura accelerata (art. 18-20) şi pe acelea care reglementeazã procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat (art. 21-22), prin raportare la art. 49 din Constituţie, au fost respinse deoarece textele de lege criticate nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru strãinii care urmeazã procedura de acordare a unei forme de protecţie din partea statului roman.
Prin aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut ca, "de altfel, pentru aceleaşi motive, urmeazã a fi respinse şi excepţiile de neconstituţionalitate privind celelalte dispoziţii din ordonanta."
În sfârşit, în legatura cu încãlcarea art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale Curtea a reţinut ca textele de lege criticate "nu opresc, în realitate, pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care conditioneaza, într-o societate democratica, procesul echitabil".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2000 îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
III. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorii acestora au invocat şi încãlcarea prin prevederile <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a dispoziţiilor art. 23 din Constituţie.
Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textul criticat reglementeazã procedura pentru acordarea statutului de refugiat, pe când dispoziţiile constituţionale pretins a fi incalcate stipuleazã cu privire la "Libertatea individualã" a persoanei şi condiţiile în care se pot realiza perchezitii, reţineri şi arestari şi faptul ca acestea pot fi dispuse numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege. Asa fiind, rezulta ca prevederile art. 23 din Constituţie nu sunt incidente în cauza şi, în consecinta, critica urmeazã sa fie respinsã ca neîntemeiatã.
IV. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , prin raportare la prevederile art. 49 din Constituţie şi ale art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primitã. Textul criticat permite restrangerea dreptului de libera circulaţie în cazul strãinilor solicitanti ai statutului de refugiat, restrangere care este conformã cu dispoziţiile constituţionale, deoarece ea are loc numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevãzute în art. 49 din Constituţie. De asemenea, Curtea constata ca invocarea prevederilor art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu are incidenta în cauza, deoarece aceste prevederi se aplica "lipsirii" de libertate, iar nu "restrângerii" libertãţii.
V. Curtea constata ca este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 . Acest text de lege garanteazã dreptul la apãrare şi dreptul la interpret, fiind în concordanta cu prevederile constituţionale ale art. 24 şi 127.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1),
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenite inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Abdulah H. Awla Khoshnaw şi Laith Abdulhamid Abdul Hussain Al Kazimi în dosarele nr. 3.511/2001 şi 3.509/2001 ale Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
2. Respinge excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18, art. 21 alin. (5) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
