Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 239 din 4 martie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 69 alin. (5) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 239 din 4 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 69 alin. (5) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 257 din 1 aprilie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent


Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Instituţia Prefectului Judeţului Vaslui, prin prefect Ciprian Iftimoaei, în Dosarul nr. 6.553/89/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilorκ faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Argumenteazã în acest sens cã textele de lege criticate conţin norme speciale de procedurã, derogatorii de la regimul de drept comun şi care nu sunt de naturã a încãlca drepturile constituţionale invocate. În plus, controlul de constituţionalitate exercitat de Curte nu presupune un examen comparativ între diferite texte din legislaţie, ci concordanţa acestora cu normele fundamentale, astfel cã sub acest aspect excepţia este inadmisibilã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.553/89/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstitu - ţionalitate a prevederilor <>art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 .
Excepţia a fost ridicatã de Instituţia Prefectului Judeţului Vaslui, prin prefect Ciprian Iftimoaei, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat de acesta împotriva unei sentinţe judecãtoreşti prin care s-a hotãrât anularea unui ordin al prefectului de constatare a încetãrii de drept a mandatului de primar al comunei Todireşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã principiul accesului liber la justiţie şi dreptul constituţional la folosirea cãilor de atac, prin aceea cã atribuie caracter definitiv şi irevocabil hotãrârii primei instanţe prin care se soluţioneazã contestaţia împotriva ordinului prefectului de constatare a încetãrii de drept a mandatului de primar. Totodatã, se creeazã un regim discriminatoriu în ceea ce priveşte accesul la dublul grad de jurisdicţie al pãrţilor care au posibilitatea de a contesta hotãrârile judecãtoreşti de soluţionare a unei contestaţii împotriva unei hotãrâri a Consiliului local sau judeţean de constatare a încetãrii de drept a mandatului de consilier local/judeţean, faţã de pãrţile care nu pot ataca hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva ordinului prefectului de constatare a încetãrii de drept a mandatului de primar, aceastã hotãrâre fiind irevocabilã, potrivit <>art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 . Or, în condiţiile în care, în temeiul <>art. 2 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, consilierii locali, consilierii judeţeni, primarii şi viceprimarii fac parte din categoria aleşilor locali, se impune ca şi mijloacele şi procedurile de acces la justiţie aplicabile acestei categorii sã fie aceleaşi. Mai mult, <>Legea nr. 393/2004 prevede la art. 9 doar 3 situaţii de încetare de drept a mandatului de consilier local sau judeţean în care hotãrârea primei instanţe este irevocabilã, "spre deosebire de dispoziţiile <>art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , care nu fac distincţii între cazurile de încetare de drept a mandatului primarului, textul legal conferind hotãrârii primei instanţe caracter irevocabil."
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul neconstituţionalitãţii prevederilor <>art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 din perspectiva încãlcãrii art. 129 şi, în subsidiar, a art. 21 alin. (1) din Constituţie. În principiu, se aratã cã textul constituţional invocat garanteazã existenţa unei cãi de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, acest drept dând satisfacţie principiului procesual al controlului de jurisdicţie, dar şi dreptului de acces la dublul grad de jurisdicţie. Posibilitatea atacãrii unei hotãrâri judecãtoreşti este o facultate a pãrţii procesuale sau a altei pãrţi interesate, de care aceasta are libertatea de a dispune sau nu, dar pe care trebuie sã o aibã garantatã. Sintagma constituţionalã cuprinsã în art. 129 "în condiţiile legii" nu înseamnã cã legea este cea care reglementeazã existenţa/inexistenţa unei cãi de atac, ci faptul cã modalitãţile concrete de exercitare a acestei cãi de atac sunt prevãzute de legea organicã. În cazul <>art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , legiuitorul a apreciat greşit cã rãmâne la latitudinea sa de a prevedea sau nu calea de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti susceptibile de a fi desfiinţatã sau modificatã. Şi, întrucât opineazã cã dreptul de acces la cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti este, în fapt, o "subspecie", o parte componentã şi integratã a dreptului de acces liber la justiţie, rezultã cã şi art. 21 alin. (1) din Constituţie este încãlcat.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procesuale, fãrã ca prin aceasta sã fie îngrãdit accesul liber la justiţie. Or, excluderea cãilor de atac în cazul examinat a fost impusã de necesitatea soluţionãrii prompte a unei situaţii foarte importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a încetãrii înainte de termen a mandatului de primar. Din aceleaşi raţiuni de celeritate, legiuitorul a instituit obligaţia ca instanţa de contencios administrativ sesizatã sã se pronunţe în termen de 30 de zile de la data la care ordinul prefectului a fost atacat. Mai mult decât atât, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având urmãtorul conţinut: "(5) Instanţa de contencios administrativ este obligatã sã se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilã nu se mai efectueazã, iar hotãrârea primei instanţe este definitivã şi irevocabilã."
Autorul excepţiei considerã cã prevederile citate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 129 din Constituţie, texte privind accesul liber la justiţie şi dreptul la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã, în esenţã, autorul excepţiei considerã dispoziţiile <>art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 ca fiind neconstituţionale, deoarece, prin caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârii instanţei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva ordinului prefectului de constatare a încetãrii de drept a mandatului de primar, sunt încãlcate principiul accesului liber la justiţie şi dreptul la folosirea cãilor de atac, consacrate de art. 21 alin. (1) şi (2), respectiv de art. 129 din Constituţie.
Curtea constatã cã prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, invocate în motivarea excepţiei, permit oricãrei persoane accesul la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime şi interzic îngrãdirea prin lege a exercitãrii acestui drept. Totodatã, normele constituţionale ale art. 129 garanteazã dreptul la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, drept exercitat de pãrţile interesate şi de Ministerul Public, în condiţiile legii.
Prin coroborarea celor douã texte fundamentale, Curtea a reţinut, de principiu, în jurisprudenţa sa cã accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, Constituţia garantând accesul liber la justiţie exercitat însã în formele şi modalitãţile prevãzute de lege. Exemple în acest sens sunt <>Decizia nr. 436/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 6 februarie 1998, sau <>Decizia nr. 38/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
În considerarea aceloraşi raţiuni, prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie stabilesc atribuţia exclusivã a legiuitorului în materia reglementãrii competenţelor instanţelor judecãtoreşti şi a procedurii de judecatã, printre care şi cãile de atac. Aşadar, legiuitorul este liber sã reglementeze regimul juridic al cãilor de atac, cu condiţia sã nu aducã atingere unor texte constituţionale, astfel cã nu reprezintã un viciu de constituţionalitate stabilirea unor modalitãţi diferite de exercitare a dreptului de acces liber la justiţie, în funcţie de anumite situaţii speciale, care justificã prin natura lor instituirea unei proceduri de judecatã diferite.
Se remarcã totodatã cã nicio prevedere din Legea fundamentalã sau din instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile omului, la care România este parte, nu impune existenţa dublului grad de jurisdicţie într-un sistem jurisdicţional, cu excepţia materiei penale.
În considerarea acestor argumente, Curtea observã, în plus, cã excepţia de faţã a fost invocatã în cadrul unei recurs formulat împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti prin care a fost admisã contestaţia exercitatã împotriva ordinului prefectului prin care se constatã încetarea de drept a mandatului de primar. Aşadar, potrivit <>art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 , ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ. Contestaţia adusã spre soluţionare în faţa instanţei de judecatã constituie însãşi modalitatea specificã şi concretã prevãzutã de legiuitor pentru a ataca în justiţie actul administrativ vãtãmãtor - în speţã, ordinul prefectului.
Aşa fiind, Curtea constatã cã sunt pe deplin respectate prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie, care garanteazã controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice. Controlul judecãtoresc reprezintã dreptul şi obligaţia pe care le au instanţele judecãtoreşti de a verifica, în cazurile, în condiţiile şi cu procedura stabilite de lege, legalitatea ori temeinicia ori numai legalitatea unor acte - cu sau fãrã caracter jurisdicţional - care emanã de la organe ce nu fac parte din sistemul judiciar, fie cã sunt sau nu sunt organe cu activitate jurisdicţionalã. Atât timp cât, sub imperiul garanţiei constituţionale, legea prevede o modalitate concretã şi efectivã de acces la instanţã a pãrţii interesate, nu se poate susţine încãlcarea art. 21 alin. (1) din Constituţie.
În contextul reglementat de prevederile legale criticate, şi anume modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetãrii de drept a mandatului de primar, procedura specificã de contestare şi de soluţionare a acestor litigii este în mod firesc caracterizatã prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecãtoresc impunând o rezolvare promptã şi definitivã pentru trecerea la etapa urmãtoare, cea a declanşãrii procedurii pentru organizarea şi desfãşurarea alegerilor locale. Aceasta este raţiunea pentru care termenele ce caracterizeazã aceastã procedurã specialã sunt mai scurte decât cele întâlnite în procedura de drept comun (contestaţia - formulatã în 10 zile de la comunicare şi soluţionatã în 30 de zile de cãtre instanţa de contencios administrativ) şi tot din aceleaşi considerente este admisã excepţia de la obligaţia parcurgerii procedurii prealabile, specificã, de altfel, contenciosului administrativ. Bineînţeles, excepţiile de la procedura comunã, caracterizatã prin dreptul de exercitare a cãilor de atac ordinare şi/sau extraordinare, trebuie expres prevãzute de lege, situaţii excepţionale similare fiind prevãzute, de exemplu, şi de art. 40 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, care stabileşte cã hotãrârea de strãmutare nu este supusã niciunei cãi de atac, sau de art. 34 alin. 1 din acelaşi cod, potrivit cãruia încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusã niciunei cãi de atac.
Totodatã, este de remarcat cã pe parcursul soluţionãrii contestaţiei de cãtre instanţa de contencios administrativ ambele pãrţi din litigiu - atât primarul, cât şi prefectul - îşi pot exercita neîngrãdit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea accesului liber la justiţie sub toate aspectele sale.
În consecinţã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 conţin norme de procedurã specialã, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi care nu îngrãdesc exercitarea dreptului la folosirea cãilor legale de atac şi nu contravin nici principiului accesului liber la justiţie.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la tratamentul procedural discriminatoriu instituit de normele de lege examinate faţã de cele care reglementeazã procedura de contestare în justiţie a hotãrârilor consiliului local sau judeţean prin care se constatã încetarea de drept a mandatului de consilier local/judeţean, Curtea apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Chiar dacã atât primarul, cât şi consilierii locali sau judeţeni fac parte, ca regulã, din aceeaşi categorie a aleşilor locali, aceştia se diferenţiazã clar prin atribuţiile specifice exercitate în cadrul comunitãţii ai cãrei reprezentanţi sunt, încât este justificatã diferenţa de procedurã specificã înlocuirii unui consilier local sau judeţean faţã de cea specificã înlocuirii primarului al cãrui mandat a încetat de drept. Astfel, dacã în caz de vacanţã a mandatului unui consilier local sau judeţean locul rãmas liber se completeazã prin apelarea la lista de supleanţi ai aceluiaşi partid politic, alianţã politicã sau alianţã electoralã, în situaţia vacanţei funcţiei de primar, atribuţiile acestuia sunt exercitate temporar de viceprimar sau, dupã caz, de un consilier local, pânã la momentul alegerilor locale, care se organizeazã în maximum 90 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. (4) sau de la data pronunţãrii hotãrârii instanţei, în condiţiile alin. (5) al <>art. 69 din Legea nr. 215/2001 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Instituţia Prefectului Judeţului Vaslui, prin prefect Ciprian Iftimoaei, în Dosarul nr. 6.553/89/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016