Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 239 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 19 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Ileana Firescu în Dosarul nr. 6.101/207/2009 al Tribunalului Olt - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã tratamentul juridic diferenţiat instituit de <>art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 şi criticat de autorul excepţiei este justificat, întrucât categoriile de persoane comparate nu se aflã în situaţii identice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.101/207/2009, Tribunalul Olt - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost ridicatã de Ileana Firescu cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat nu conferã un tratament juridic egal în ceea ce priveşte posibilitatea de reeşalonare a creditului între persoanele care au garantat în calitate de codebitori sau fidejusori o creanţã aparţinând unei societãţi comerciale, persoanã juridicã, pe de o parte, şi cele care au garantat o creanţã aparţinând unei persoane fizice, pe de altã parte, deşi se aflã în aceeaşi situaţie.
Tribunalul Olt - Secţia civilã apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, aratã cã nu existã niciun act normativ care sã oblige creditorul bancar sã procedeze la reeşalonarea creditului acordat unei persoane fizice ajunse în situaţia de a nu mai putea rambursa ratele scadente. Reeşalonarea se stabileşte numai în urma negocierii dintre solicitant şi bancã şi reprezintã o facultate, iar nu o obligaţie în sarcina creditorului bancar. Pe de altã parte, aratã cã necesitatea protejãrii intereselor creditorilor unei societãţi comerciale au determinat o reglementare mai favorabilã pentru aceştia. Prin urmare şi situaţia fidejusorilor unei societãţi comerciale este diferitã de cea a fidejusorilor unei persoane fizice, tratamentul juridic fiind justificat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, aplicându-se tuturor celor aflaţi în ipoteza normei, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora "Creditorii conservã acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacã au votat pentru acceptarea planului."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã argumentele autorului excepţiei privesc existenţa unei diferenţe de tratament juridic între fidejusorii societãţilor comerciale faţã de cei ai persoanelor fizice. În acest sens, sunt invocate situaţiile diferite în care se pot afla cele douã categorii de fidejusori atunci când debitorii, persoane fizice sau societãţi comerciale, obţin o reeşalonare a creditelor.
Or, faţã de aceste argumente, Curtea reţine cã legea insolvenţei este o procedurã specialã, caracterizatã de celeritate, şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor. Specificul acestei proceduri este impus de necesitatea asigurãrii unui mediu economic viabil şi coerent şi de înlãturarea rapidã şi eficientã a blocajelor economice determinate de incapacitatea de platã a societãţilor comerciale. Aceasta presupune, între altele, şi instituirea unor mecanisme care sã asigure creditorilor recuperarea cu cât mai mare celeritate a creditelor în vederea asigurãrii unei bune desfãşurãri a activitãţii economice, dar şi a evitãrii unei excesive împovãrãri a debitorului cu dobânzi şi penalitãţi. Pentru aceste raţiuni, textul de lege criticat prevede conservarea acţiunilor creditorilor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacã au votat pentru acceptarea planului de reorganizare.
Toate aceste raţiuni justificã soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei, precum şi diferenţele ce pot apãrea, în practicã, între modul de executare a obligaţiilor ce revin fidejusorilor persoanelor fizice faţã de garanţii persoanelor juridice - societãţi comerciale. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã egalitatea în drepturi nu înseamnã uniformitate, astfel cã situaţii diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Ileana Firescu în Dosarul nr. 6.101/207/2009 al Tribunalului Olt - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
