Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ana Paraschiva Radac în Dosarul nr. 5.901/2000 al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331 din Codul de procedura penalã, întrucât nu au legatura cu soluţionarea cauzei. Se apreciazã ca nici pe fond excepţia nu este intemeiata, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale pretins incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.901/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ana Paraschiva Radac în dosarul acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare, deoarece lasa la aprecierea judecãtorului necesitatea administrãrii de probe noi pentru lãmurirea faptelor sau împrejurãrilor cauzei. Or, "judecãtorul este subiectiv şi poate incalca dreptul la apãrare garantat prin Constituţie". Totodatã restrangerea exerciţiului acestui drept nu este menţionatã printre cazurile enumerate în art. 49 din Constituţie, care justifica restrangerea libertãţii de exercitare a dreptului la apãrare.
Tribunalul Sibiu apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se instituie vreo restrictie a dreptului la apãrare. Judecãtorul apreciazã oportunitatea şi relevanta probelor solicitate de pãrţi în temeiul art. 67 din Codul de procedura penalã. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsã, dacã proba este concludenta şi utila, iar admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile art. 331 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale şi considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca prin dispoziţiile art. 331 din Codul de procedura penalã se acorda judecãtorului posibilitatea de apreciere a oportunitãţii şi relevantei probelor solicitate de pãrţi, iar faptul ca o proba poate fi respinsã, dacã aceasta nu este concludenta şi utila cauzei, nu incalca prevederile constituţionale referitoare la dreptul la apãrare.
Guvernul considera ca nu se poate susţine ca dispoziţiile art. 331 din Codul de procedura penalã aduc atingere dreptului la apãrare consacrat în art. 24 din Constituţie. În ceea ce priveşte neconcordanta dintre dispoziţiile legale criticate şi prevederile art. 49 din Constituţie, se apreciazã ca posibilitatea instanţei de a respinge cererea de administrare a unor probe neconcludente sau inutile nu constituie o restrangere a exerciţiului dreptului la apãrare.
Avocatul Poporului arata ca art. 331 din Codul de procedura penalã nu este în contradictie cu prevederile art. 24 din Constituţie. Faptul ca o proba poate fi respinsã dacã nu este utila şi concludenta cauzei nu aduce atingere dreptului la apãrare prevãzut de Constituţie, astfel încât prin art. 331 din Codul de procedura penalã nu se instituie o restrictie la apãrare. În concluzie, se arata ca acest text este constituţional.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 331 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Dacã din cercetarea judecãtoreascã rezulta ca pentru lãmurirea faptelor sau împrejurãrilor cauzei este necesarã administrarea unor probe noi şi dacã nu este cazul sa facã aplicarea art. 333, instanta dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei."
Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale de autorul exceptiei, în raport cu dispoziţiile art. 24 şi 49 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca prin textul de lege criticat nu s-a adus nici o atingere dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, potrivit cãrora "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Dispoziţiile art. 331 din Codul de procedura penalã vizeazã ipoteza în care instanta a constatat, în urma cercetãrii judecãtoreşti, ca este necesarã administrarea unor probe noi şi ca, pentru administrarea acestora, nu se impune restituirea dosarului procurorului, ceea ce nu poate fi consideratã o încãlcare a dreptului la apãrare, având în vedere ca administrarea noilor probe se face de cãtre instanta, cu respectarea dreptului la apãrare al inculpatului şi al celorlalte pãrţi din proces.
Este de observat ca prin dispoziţiile alin. 1 al art. 6 din Codul de procedura penalã se garanteazã dreptul de apãrare al învinuitului, inculpatului şi celorlalte pãrţi în tot cursul procesului penal, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol organele judiciare sunt obligate sa asigure pãrţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevãzute de lege şi sa administreze probele necesare în apãrare. De asemenea, orice parte are dreptul sa fie asistatã de un apãrãtor în tot cursul procesului penal (art. 6 alin. 4). În condiţiile şi în cazurile prevãzute de lege organele judiciare sunt obligate sa ia mãsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacã acesta nu are apãrãtor ales (art. 6 alin. 5 teza a doua). Prin urmare, exista garanţii procesuale din care rezulta ca un proces penal se desfãşoarã în limitele circumscrise de prevederile constituţionale.
Reglementarea cuprinsã în art. 331 din Codul de procedura penalã acorda judecãtorului posibilitatea de apreciere a oportunitãţii şi a relevantei admiterii probelor solicitate de pãrţi. Legiuitorul a instituit însã, prin art. 67 alin. 2 din Codul de procedura penalã, obligaţia ca probele propuse de pãrţi şi a cãror administrare se cere sa fie concludente şi utile, întrucât numai astfel pot contribui la soluţionarea cauzei şi la realizarea scopului procesului penal. Administrarea de probe care nu au nici un efect asupra soluţionãrii cauzei ori pentru dovedirea unor aspecte asupra cãrora organele judiciare s-au edificat deja nu ar conduce decât la tergiversarea soluţionãrii cauzei. În consecinta, nu se poate susţine ca prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului constituţional la apãrare.
De asemenea, Curtea constata ca dispoziţiile art. 331 din Codul de procedura penalã nu prevãd restrangerea exerciţiului nici unui drept fundamental sau al unei libertãţi, astfel încât nu se poate pune problema incidentei prevederilor art. 49 din Constituţie.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ana Paraschiva Radac în Dosarul nr. 5.901/2000 al Tribunalului Sibiu.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
