Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 238 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192 alin. 2 si 3 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 478 din 4 iulie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Pop în Dosarul nr. 3.749/2002 al Judecãtoriei Targu Mures.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie invocate de autorul exceptiei, ci reprezintã o mãsura luatã de legiuitor pentru ocrotirea persoanei şi a libertãţii sale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.749/2002, Judecãtoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Pop, inculpat în dosarul respectiv pentru sãvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, pornind de la premisa ca plângerea prealabilã este un mod de ocrotire a proprietãţii private, susţine ca prin dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între modul de ocrotire a proprietãţii pe timp de zi sau pe timp de noapte, deşi, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, proprietatea privatã este în mod egal ocrotitã, indiferent de titular. Asa fiind, susţine autorul exceptiei, nu poate sa existe nici o diferenţa în privinta începerii urmãririi penale şi punerii în mişcare a acţiunii penale pentru alineatul 1 sau 2 al art. 192 din Codul penal, la plângerea prealabilã sau nu. Dupã opinia sa, indiferent de împrejurãrile sãvârşirii faptei, plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate trebuie sa fie necesarã nu numai atunci când violarea de domiciliu are loc ziua, dar şi când este sãvârşitã în timpul nopţii, fãrã nici o discriminare.
Judecãtoria Targu Mures considera ca prevederile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal nu contravin art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin incriminarea faptei menţionate s-a urmãrit apãrarea inviolabilitatii domiciliului, iar nu proprietatea. Faptul ca legea prevede condiţia plângerii prealabile numai pentru varianta simpla a infracţiunii de violare de domiciliu, nu şi pentru varianta agravatã, nu restrânge în nici un fel drepturile şi libertãţile fundamentale recunoscute de Constituţie. Pedeapsa mai grea şi urmãrirea din oficiu a infracţiunii de violare de domiciliu în varianta agravatã se explica prin gradul de pericol social sporit al faptei sãvârşite în împrejurãrile agravante prevãzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, arata ca punerea în mişcare din oficiu a acţiunii penale pentru violarea de domiciliu prevãzutã în art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal nu aduce atingere apãrãrii în mod egal a proprietãţii, ci asigura apãrarea mai eficienta a inviolabilitatii domiciliului.
Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal, potrivit cãrora: "În cazul în care fapta se sãvârşeşte de o persoana înarmatã, de doua sau mai multe persoane împreunã, în timpul nopţii sau prin folosire de calitãţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Pentru fapta prevãzutã în alin. 1, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile alin. 3 sunt neconstituţionale, deoarece prevãd condiţia plângerii prealabile numai pentru violarea de domiciliu în varianta simpla, nu şi pentru varianta agravatã a infracţiunii, deşi în ambele variante fapta este aceeaşi. Prin aceasta, autorul susţine ca se incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, astfel încât dispoziţiile criticate creeazã o discriminare, instituindu-se "un regim juridic diferenţiat asupra aceleiaşi proprietãţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Curtea retine ca prevederile art. 192 alin. 2 din Codul penal reglementeazã una dintre infracţiunile contra libertãţii persoanei (iar nu contra patrimoniului, cum se susţine în motivarea exceptiei), şi anume varianta agravatã a infracţiunii de violare de domiciliu, pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale şi exercitarea acesteia se fac din oficiu. Aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2), deoarece textul incrimineaza, indiferent de titular şi de forma de proprietate sau posesie legalã, pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, într-o locuinta, încãpere, dependinta sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fãrã consimţãmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a-l pãrãsi la cererea acesteia, nefiind încãlcat principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii private.
Astfel fiind, rezulta ca nu se creeazã nici o discriminare sau o ocrotire privilegiatã a dreptului de proprietate privatã în raport cu titularul. Sancţionarea mai aspra a patrunderii fãrã drept, respectiv a refuzului de a pãrãsi locuinta, în modalitatea sãvârşirii acesteia pe timpul nopţii, în raport de varianta simpla a infracţiunii, este numai o consecinta a pericolului social ridicat pe care îl reprezintã fapta sãvârşitã în împrejurãrile menţionate. Instituirea procedurii plângerii prealabile numai pentru varianta simpla, nu şi pentru varianta agravatã a infracţiunii de violare de domiciliu, este în deplin acord cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
În legatura cu protecţia constituţionalã a proprietãţii private, Curtea a apreciat ca aceasta nu este lezata prin pornirea din oficiu a urmãririi penale pentru anumite infracţiuni. Dimpotriva, existenta pericolului social al unei infracţiuni impune mãsuri adecvate de apãrare a ordinii de drept, iar urmãrirea penalã din oficiu în cazul acestor infracţiuni asigura o protecţie mai energica a valorilor sociale ocrotite. În acest sens, este, spre exemplu, Decizia nr. 31 din 24 februarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000.
Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Pop în Dosarul nr. 3.749/2002 al Judecãtoriei Targu Mures.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
