Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 238 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 674 din 27 iulie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia Ecoforum - Clubul Tinerilor Eroi în Dosarul nr. 3.789/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.789/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia Ecoforum - Clubul Tinerilor Eroi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, întrucât "îngrãdeşte dreptul persoanei juridice, care nu este societate comercialã, de a putea sã-şi recupereze investiţia efectuatã la un imobil retrocedat, prin tratamentul diferenţiat, discriminatoriu aplicat între persoanele juridice, ce nu sunt societãţi comerciale". Autorul excepţiei mai susţine cã, "în timp ce chiriaşilor persoane fizice le este recunoscut dreptul la recuperarea investiţiei şi li se oferã inclusiv facilitãţi fiscale (scutirea de plata taxei de timbru) pentru recuperarea investiţiei efectuate, chiriaşilor persoane juridice, care nu sunt societãţi comerciale, nu le este recunoscut acest drept".
Instanţa de judecatã considerã cã textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, republicatã, întrucât, aratã aceasta, egalitatea în drepturi nu împiedicã statul sã legifereze mãsuri de protecţie asupra unor categorii de persoane.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor aratã cã textul criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece legea foloseşte termenul generic de chiriaş fãrã a face vreo distincţie. În opinia sa referirea din lege la "imobile cu destinaţia de locuinţã" are scopul de a exclude de la aplicarea prevederilor <>art. 49 din Legea nr. 10/2001 imobilele cu destinaţie industrialã, comercialã, iar nu chiriaşi persoane juridice.
Guvernul considerã cã textul criticat are în vedere imobilele cu destinaţia de locuinţã, legiuitorul optând pentru soluţia protejãrii numai a chiriaşilor din imobilele cu destinaţia de locuinţã, de regulã persoane fizice cu venituri relativ modeste. În ceea ce priveşte sarcina suportãrii acestor despãgubiri, aceasta depinde de situaţia juridicã a imobilului supus restituirii. Astfel, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, obligaţia de restituire revine persoanei îndreptãţite, deoarece cheltuielile respective profitã acesteia, în timp ce pentru imobilele preluate fãrã titlu valabil obligaţia de despãgubire revine statului sau unitãţii deţinãtoare, ca o compensare a lipsei de folosinţã a bunurilor de cãtre cei cãrora le aparţineau de drept. Aşadar, considerã Guvernul, legiuitorul a fãcut aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, întrucât egalitatea în drepturi nu împiedicã statul sã legifereze mãsuri de protecţie a unor categorii de persoane. Şi, în fine, conchide cã, fãrã a îngrãdi drepturi ocrotite constituţional, textul condiţioneazã dreptul la despãgubiri de calificarea "imobil cu destinaţia de locuinţã".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 49: "(1) Chiriaşii au dreptul la despãgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţã prin îmbunãtãţirile necesare şi utile.
(2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligaţia de despãgubire prevãzutã la alin. (1) revine persoanei îndreptãţite.
(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fãrã titlu valabil, obligaţia de despãgubire revine statului sau unitãţii deţinãtoare.
(4) Valoarea despãgubirilor prevãzute la alin. (1) se stabileşte pe bazã de expertizã.
(5) Prin îmbunãtãţiri, în sensul prezentei legi, se înţelege cheltuielile necesare şi utile. Cuantumul despãgubirilor se stabileşte la valoarea actualizatã a cheltuielilor, scãzându-se gradul de uzurã al îmbunãtãţirilor, în raport cu durata de viaţã normalã a acestora, care se suportã de chiriaşi."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, text ce prevede urmãtoarele:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul <>art. 49 din Legea nr. 10/2001 conţine dispoziţii în legãturã cu dreptul la despãgubire al chiriaşilor pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţã restituite în naturã, precum şi cu privire la sarcina suportãrii acestor despãgubiri, având în vedere situaţia juridicã a imobilului restituit. Astfel, potrivit alin. (2) al art. 49, în cazul în care imobilul ce se restituie a fost preluat cu titlu, obligaţia de despãgubire revine persoanei îndreptãţite, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, pentru imobilele preluate fãrã titlu valabil obligaţia de despãgubire revine statului sau unitãţii deţinãtoare.
Curtea constatã, de asemenea, cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 93 din 4 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 19 martie 2004, statuând cã acest text este constituţional.
În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut cã împrejurarea potrivit cãreia norma dedusã controlului nu prevede un drept la despãgubire similar şi pentru chiriaşii imobilelor cu altã destinaţie decât aceea de locuinţã, limitându-se a reitera doar norma de drept comun privind dreptul la despãgubire pentru o anumitã categorie de chiriaşi, nu este susceptibilã de interpretarea pe care înţelege sã i-o dea autorul excepţiei, în susţinerea criticii sale. În absenţa unei interdicţii exprese, aceşti chiriaşi au posibilitatea de a solicita şi obţine despãgubiri, potrivit dreptului comun, pentru sporul de valoare al imobilului rezultat din îmbunãtãţirile necesare şi utile pe care i le-au adus. Chiar dacã temeiul unei asemenea pretenţii rezidã în instituţia îmbogãţirii fãrã justã cauzã, fiind deci extrinsec reglementãrii legale în discuţie, o asemenea împrejurare lipseşte de îndreptãţire critica de neconstituţionalitate ce i-a fost adusã. Pentru aceleaşi raţiuni, este lipsitã de temei calificarea respectivei reglementãri ca fiind discriminatorie şi, prin aceasta, în contradicţie cu prevederile art. 16 din Constituţie, republicatã.
Cu aceeaşi ocazie, Curtea a reţinut cã neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã nu din conţinutul acestuia, ci din modul de interpretare şi de aplicare a lui, ceea ce, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excede competenţei jurisdicţionale a instanţei constituţionale. Sub acest aspect, Curtea a statuat în repetate rânduri cã nu se poate pronunţa asupra interpretãrii date de o instanţã judecãtoreascã unui text legal, aceasta fiind fãcutã în procesul de aplicare a legii, atribut exclusiv al instanţei de judecatã. De altfel, nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea aplicãrii dispoziţiilor legale de cãtre instanţele judecãtoreşti, controlul judecãtoresc realizându-se exclusiv în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege. O asemenea ingerinţã a Curţii în activitatea de judecatã ar fi neconstituţionalã, contravenind prevederilor art. 126 din Constituţia republicatã, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Atât considerentele, cât şi soluţia din aceastã decizie sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia Ecoforum - Clubul Tinerilor Eroi în Dosarul nr. 3.789/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
