Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 237 din 21 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru şi Paula Rotaru în Dosarul nr. 1.374/2000 al Judecãtoriei Sibiu. La apelul nominal se constata lipsa autorilor exceptiei, precum şi a celorlalte pãrţi (Matilda Pacurar şi Gheorghe Pacurar), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, apreciind ca dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu incalca prevederile constituţionale invocate de autorii exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.374/2000, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile de locuit cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru şi Paula Rotaru. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 114 din Constituţie, referitoare la delegarea legislativã, prin aceea ca reglementeazã într-un domeniu ce face "obiectul exclusiv al legilor organice, cum este Codul de procedura civilã". În opinia autorilor exceptiei legalizarea posibilitatii proprietarilor de a obţine evacuarea necondiţionatã a chiriaşilor pe calea ordonanţei preşedinţiale interverteste integral natura juridicã a instituţiei "ordonanta preşedinţialã", întrucât evacuarea nu este o mãsura provizorie în esenta sa, ci una definitiva, care soluţioneazã însuşi fondul dreptului. Or, aceasta are semnificatia abrogãrii implicite a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedura civilã. Se mai susţine ca prin aceleaşi dispoziţii legale criticate sunt incalcate, de asemenea, şi prevederile art. 48 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica, deoarece în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale chiriaşii nu îşi pot valorifica unele drepturi (dreptul de retenţie asupra investiţiilor efectuate la imobil, dreptul de a obţine o locuinta corespunzãtoare nevoilor locative ale familiei), fiind astfel prejudiciati în mod ireversibil. Totodatã se invoca încãlcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 54, privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, considerându-se ca prin posibilitatea recurgerii la calea ordonanţei preşedinţiale proprietarii şi-ar exercita cu rea-credinţa dreptul de proprietate, limitand drepturile chiriaşilor, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, prin favorizarea proprietarilor şi crearea unor privilegii, infirmandu-se astfel însãşi ratiunea emiterii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 care are în titulatura cuvintele "privind protecţia chiriaşilor". Judecãtoria Sibiu, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotriva "îşi au temeiul constituţional în prevederile art. 43 alin. (1) şi în cele ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie". Instanta face referire şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale care a stabilit ca în cazul ordonanţelor de urgenta nu se aplica limitarea prevãzutã la art. 114 alin. (1) din Constituţie numai pentru ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare a Parlamentului, limitare care priveşte domeniul legilor organice. De asemenea, se considera ca prin textul de lege criticat nu sunt incalcate nici prevederile art. 16 şi nici cele ale art. 54 din Constituţie, întrucât este sancţionatã atitudinea chiriaşului care, prin refuzul nejustificat de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul cãruia i s-a restituit imobilul, foloseşte în mod abuziv locuinta. Aceasta situaţie este asimilatã cu ocuparea abuzivã a locuinţei, cu privire la care practica judecãtoreascã a apreciat ca este admisibilã procedura ordonanţei preşedinţiale pentru evacuare. Pe de alta parte, se arata ca "instituţia ordonanţei preşedinţiale face parte din ansamblul procedurilor de judecata stabilite de lege, astfel cum prevede art. 125 alin. (3) din Constituţie, şi nu se poate susţine ca prin instituirea acestei proceduri se aduce atingere dreptului privind accesul la justiţie". În final, se considera ca prevederile art. 48 alin. (1) din Constituţie nu au nici un fel de incidenta în cauza, întrucât vizeazã controlul legalitãţii actelor administrative, iar nu controlul constituţionalitãţii legilor şi ordonanţelor. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorilor exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul acestei excepţii îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, care au urmãtorul cuprins: "Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale." Criticile de neconstituţionalitate vizeazã încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 48 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica, în art. 54 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, precum şi a prevederilor cuprinse în art. 114 privind delegarea legislativã. Aceste texte legale au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 48 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei."; - Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi."; - Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pana la care se pot emite ordonanţe. (3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu. (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca nu pot fi primite criticile referitoare la încãlcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 114 alin. (1), deoarece restrictia emiterii ordonanţelor în domenii care fac obiectul legilor organice nu este aplicabilã Guvernului în cazurile excepţionale la care se referã art. 114 alin. (4) din Constituţie. În aceste situaţii Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta în absenta unei legi de abilitare, chiar şi în domeniul legilor organice, deci fãrã sa se aplice restrictia de reglementare prevãzutã de art. 114 alin. (1) din Constituţie. De altfel, constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a mai fost examinata de Curtea Constituţionalã, prin raportare la prevederile art. 114 din Constituţie, constatandu-se, prin Decizia nr. 111 din 13 iunie 2000 şi prin Decizia nr. 112 din 13 iunie 2000, ca excepţia este neîntemeiatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele conţinute în deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în aceasta cauza. Pe de alta parte, Curtea constata ca dispoziţiile Codului de procedura civilã nu se referã la un domeniu care face obiectul de reglementare al legilor organice, domenii prevãzute în mod expres şi limitativ de Constituţie, susţinerile autorilor exceptiei fiind, şi sub acest aspect, neintemeiate. Curtea retine, de asemenea, ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminãri între proprietari sau între chiriaşi. În ceea ce priveşte pretinsa inegalitate dintre proprietari şi chiriaşi, constând în "favorizarea proprietarilor" prin constituirea unui cadru legislativ ce le conferã privilegii, Curtea observa ca dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate sancţioneazã doar conduita contrarã legii a unor chiriaşi. Referitor la invocarea de cãtre autorii exceptiei de neconstituţionalitate a încãlcãrii art. 48 din Constituţie, Curtea constata ca acesta nu are incidenta în cauza, deoarece reprezintã temeiul constituţional al rãspunderii autoritãţilor publice pentru vãtãmãrile produse cetãţenilor printr-un act administrativ, prin încãlcarea sau ignorarea drepturilor acestora. Curtea retine ca nu poate fi primitã nici susţinerea referitoare la încãlcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 54 din Constituţie privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, întrucât acestea consacra principiul exercitãrii cu buna-credinţa a drepturilor şi a libertãţilor constituţionale, principiu care nu este contrazis, sub nici o forma, prin textul art. 11 alin. (2) din ordonanta amintita. Dreptul proprietarului de a cere în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor şi plata unor daune-interese pe calea ordonanţei preşedinţiale nu exclude, ci, dimpotriva, presupune exercitarea cu buna-credinţa de cãtre proprietar a dreptului constituţional al accesului liber la justiţie prevãzut la art. 21. Ideea susţinutã de autorii exceptiei privind legalizarea exercitãrii cu rea-credinţa a dreptului de proprietate nu are nici un temei, întrucât textul de lege criticat nu conţine dispoziţii de asemenea natura.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru şi Paula Rotaru în Dosarul nr. 1.374/2000 al Judecãtoriei Sibiu. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
