Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 236 din 27 mai 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 al titlului I si ale   art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea   Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin   Legea nr. 501/2002     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 236 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 al titlului I si ale art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 29 iulie 2004

Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 al titlului I şi ale <>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Ioana Marina Lucia Mott şi Ştefan Soare în Dosarul nr. 2.734/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei, prin avocat Adrian Vasiliu, lipsind Guvernul României, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul autorilor excepţiei susţine urmãtoarele:
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 şi 3 al titlului I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , aratã cã aceste dispoziţii au fost abrogate potrivit <>art. I pct. 1 din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea ordonanţei respective, or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în asemenea cazuri excepţia este inadmisibilã şi, în consecinţã, nu mai susţine excepţia privind aceste dispoziţii.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , aratã cã acestea contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aratã cã în cazul imobilelor preluate fãrã titlu statul nu a dobândit niciodatã calitatea de proprietar, astfel cã nerestituirea în naturã a imobilului preluat şi oferirea unei compensãri bãneşti echivaleazã cu o expropriere. În ceea ce priveşte modul de calcul al acestor despãgubiri prin raportarea la cursul leu-dolar din anul preluãrii, urmatã de o nouã raportare la acelaşi curs din anul plãţii despãgubirii, încalcã principiul justei şi prealabilei despãgubiri. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit cã în cazurile de preluãri de bunuri cu titlu sau fãrã titlu, despãgubirea trebuie sã fie întotdeauna la valoarea de circulaţie a bunului pierdut în orice mod de adevãratul proprietar. În acest sens citeazã Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Brumãrescu contra României. În susţinere depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 şi 3 al titlului I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , întrucât aceste dispoziţii au fost abrogate potrivit <>art. I pct. 1 din Legea nr. 48/2004 . De asemenea, solicitã respingerea, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei, întrucât limitarea întinderii despãgubirilor are în vedere posibilitãţile economice şi financiare, în a cãror evaluare legiuitorul este suveran.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.734/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 al titlului I şi ale <>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Ioana Marina Lucia Mott şi Ştefan Soare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã modificarea dispoziţiilor <>art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 , prin <>art. I pct. 2 al titlului I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , care, în opinia autorilor excepţiei, admite cã şi în cazul imobilelor preluate fãrã titlu valabil de cãtre stat se poate refuza restituirea în naturã şi obligarea proprietarului adevãrat la primirea de despãgubiri, reprezintã o expropriere, încãlcându-se astfel dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate şi dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, se aratã cã prin modificarea acestui text persoanele care au revendicat imobile ce fãceau parte din categoria celor prevãzute la <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi aveau câştigat dreptul la restituirea în naturã, au pierdut acest drept în cazul în care nu au primit dispoziţie de restituire înainte de adoptarea acestei ordonanţe, încãlcându-se astfel dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. I alin. (1) al titlului II din aceeaşi ordonanţã, autorul excepţiei aratã cã acest text încalcã prevederile art. 41 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu existã o dreaptã şi prealabilã despãgubire.
Instanţa de judecatã apreciazã cã textele legate criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Modificarea adusã <>art. 16 din Legea nr. 10/2001 a urmãrit o mai bunã corelare a conţinutului acestui articol cu alte prevederi din lege, avându-se în vedere şi unele interese generale care sunt prioritare în raport cu cele personale. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile legale încalcã principiul neretroactivitãţii legii, instanţa apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, modificãrile având aplicabilitate numai din momentul intrãrii în vigoare a ordonanţei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã textele de lege criticate nu încalcã principiul neretroactivitãţii legii, deoarece dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 se aplicã numai dupã intrarea în vigoare a acesteia. De asemenea, aratã cã nu sunt încãlcate nici dispoziţiile art. 44 şi art. 135 din Constituţie, republicatã, deoarece înlocuirea restituirii în naturã cu mãsuri reparatorii prin echivalent nu vatãmã drepturile patrimoniale ale persoanelor interesate, fiind de competenţa legiuitorului stabilirea modului concret de restituire.
Guvernul aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Avocatul Poporului apreciazã cã <>art. I pct. 2 şi 3 din titlul I al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 nu vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) al titlului II din aceeaşi ordonanţã, aratã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece textul criticat instituie limitele exercitãrii dreptului de proprietate, stabilind modalitatea concretã de actualizare a despãgubirilor acordate în perioada cuprinsã între 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fãrã a se încãlca principiul dreptei şi prealabilei despãgubiri prevãzut de Constituţie şi aplicabil în cazul exproprierilor.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. I pct. 2 şi 3 al titlului I şi <>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile <>art. I pct. 2 şi 3 al titlului I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 au fost abrogate prin <>art. I pct. 1 din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.
În cauzã sunt aplicabile prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]."
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
II. Curtea va exercita controlul de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile <>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 48/2004 , a cãror redactare este urmãtoarea: "(1) Pentru actualizarea despãgubirilor acordate în perioada cuprinsã între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecãrui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluãrii, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţioneazã notificarea. Acest coeficient de actualizare se va utiliza şi pentru calculul valorii estimative a construcţiilor şi terenurilor preluate în mod abuziv în intervalul de referinţã al legii."
Autorul excepţiei susţine cã acest text, care reglementeazã modalitatea de actualizare a despãgubirilor acordate pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, contravine prevederilor constituţionale ale art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privatã, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã procedura instituitã prin <>Legea nr. 10/2001 , inclusiv cu privire la valoarea imobilelor restituite prin echivalent, este una specialã, derogatorie de la dreptul comun, prin care statul înţelege sã repare prejudiciile suferite ca urmare a preluãrii unor imobile în mod abuziv cu titlu sau fãrã titlu. Prin urmare, inclusiv modul de reparare a prejudiciilor derogã de la regulile dreptului comun.
Limitarea întinderii reparaţiilor are în vedere posibilitãţile economice şi financiare existente, în raport cu alte necesitãţi şi prioritãţi economice şi sociale, în ale cãror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran. Aşa fiind, este de competenţa legiuitorului sã stabileascã valoarea acestor despãgubiri în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi creanţele asupra statului sunt stabilite de lege.
Curtea Constituţionalã a statuat, de asemenea, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, cã dispoziţiile referitoare la modul în care se asigurã plata despãgubirilor foştilor proprietari în cazul în care imobilele nu pot fi restituite în naturã, precum şi actualizarea acestor despãgubiri sunt consecinţe ale dreptului la despãgubire, având semnificaţia unor garanţii pentru realizarea efectivã a acestui drept, astfel încât nu pot fi considerate ca încãlcând garanţia constituţionalã a dreptului de proprietate şi caracterul inviolabil al acestui drept.
Curtea observã cã soluţiile adoptate de legiuitor cu privire la modul de stabilire a despãgubirilor şi a întinderii acestora sunt în concordanţã cu exigenţele reglementãrilor internaţionale. Referitor la reparaţia în ipoteza privãrii de proprietate, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit, pe de o parte, cã dreptul la indemnizare trebuie sã aibã un cuantum rezonabil, iar pe de altã parte cã metoda de evaluare a bunului trebuie sã fie, la rândul ei, în mod manifest rezonabilã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2 şi 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 şi 3 al titlului I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Ioana Marina Lucia Mott şi Ştefan Soare în Dosarul nr. 2.734/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 mai 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016