Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 236 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasilii Zahariev în Dosarul nr. 220/2006 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 220/2006, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasilii Zahariev în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire aflate în calea de atac a recursului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, deoarece instituie o discriminare în funcţie de calitatea persoanelor care au interes sã promoveze o asemenea cale de atac. Astfel, dacã pãrţile vãtãmate sau pãrţile civile (interesate sã promoveze o cerere de revizuire în defavoarea condamnatului sau a celui achitat) sunt ţinute de termenul de un an instituit de textul criticat, persoana condamnatã ori achitatã (interesatã evident sã promoveze o cerere de revizuire în favoare) poate formula, potrivit art. 398 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, o astfel de cerere oricând.
Tribunalul Tulcea opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece pentru a asigura securitatea raporturilor juridice legiuitorul a prevãzut termenul de un an, care nu creeazã niciun fel de privilegii. Singura excepţie este prevãzutã în cazul revizuirii în favoarea condamnatului, care se poate face oricând. Aceasta, deoarece legiuitorul a urmãrit corectarea erorilor judiciare.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei, fãrã privilegii sau discriminãri şi fãrã a se încãlca vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate de art. 4 din Constituţie.
În plus, art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã este în concordanţã cu art. 129 din Constituţie, potrivit cãruia, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 378 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã. În realitate, din motivele de neconstituţionalitate invocate rezultã cã acestea vizeazã art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã şi, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa cu privire la acestea din urmã, deoarece considerentele avute în vedere se referã tocmai la acest articol. Prin urmare, în cauzã s-a strecurat o eroare materialã.
Dispoziţiile art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Termenul de introducere a cererii de revizuire, au urmãtorul conţinut: "Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţã de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de un an, care curge:
a) în cazul prevãzut în art. 394 lit. a), precum şi în cazurile prevãzute la lit. b), c) şi d) când nu sunt constatate prin hotãrâre definitivã, de la data când faptele sau împrejurãrile au fost cunoscute de persoana care face cererea;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Revizuirea este mijlocul procesual de înlãturare a acelor hotãrâri penale definitive care, prin erorile judiciare pe care le conţin, aduc o gravã atingere ordinii de drept normative şi principiilor fundamentale de politicã procesualã înscrise în art. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia "orice persoanã care a sãvârşit o infracţiune sã fie pedepsitã potrivit vinovãţiei sale şi nici o persoanã nevinovatã sã nu fie trasã la rãspundere penalã".
Ca la orice cale de atac extraordinarã, obiectul revizuirii nu poate fi decât o hotãrâre penalã definitivã. Cererea de revizuire, care constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, are în vedere situaţia când, dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii, s-au descoperit fapte sau împrejurãri necunoscute de instanţã ori atunci când sunt incidente situaţiile prevãzute în art. 394 alin. 1 lit. b), c) sau d) din Codul de procedurã penalã.
Aşa fiind, se poate constata cã prevederile legale criticate, referitoare la cererea de revizuire în defavoarea condamnatului sau a celui achitat, sunt norme de procedurã, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar susţinerilor autorului excepţiei, acestea dau expresie preocupãrii legiuitorului de a asigura, în condiţii de egalitate, accesul oricãrei persoane la justiţie, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea promovãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor pronunţate de instanţele judecãtoreşti.
De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se face "în condiţiile legii". Or, dispoziţiile legale criticate nu instituie niciun fel de discriminãri în ce priveşte accesul pãrţilor la calea extraordinarã de atac, termenul de un an fiind aplicabil tuturor pãrţilor, indiferent de calitatea lor procesualã.
În sfârşit, neconstituţionalitatea art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã este dedusã, de autorul excepţiei, prin compararea acestuia cu art. 398 alin. 1 din acelaşi act normativ. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasilii Zahariev în Dosarul nr. 220/2006 al Tribunalului Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
