Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 235 din 5 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele morale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 709 din 7 noiembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, excepţie ridicatã de Marin Frunza în Dosarul nr. 10.643/2000 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerând ca prin textele de lege criticate nu se incalca prevederile constituţionale, întrucât cauţiunea reprezintã o garanţie pentru ipoteza în care cererea reclamantului este formulatã în scop sicanator.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2000 pronunţatã în Dosarul nr. 10.643/2000 Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, excepţie ridicatã de Marin Frunza, contestator într-un litigiu de munca.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 1, 4, 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece în "lipsa posibilitatii materiale de a achitã cauţiunea se ajunge la situaţia în care cererea de chemare în judecata este anulatã".
Judecãtoria Galaţi, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la apãrare.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 nu contravin prevederilor constituţionale. Se arata ca "dacã liberul acces la justiţie nu presupune gratuitatea acestuia - astfel cum în repetate randuri a statuat Curtea Constituţionalã - cu atât mai puţin se poate spune ca obligativitatea depunerii unei sume de bani care, la finalul procesului, se restituie în principiu reclamantului, ar îngrãdi accesul la justiţie". Aceste consideratii referitoare la liberul acces la justiţie "trebuie avute în vedere şi cu privire la pretinsa încãlcare a dreptului la apãrare", arata Guvernul. În ceea ce priveşte principiul egalitãţii în drepturi, se considera ca "atâta vreme cat <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 nu instituie nici un fel de reguli discriminatorii în funcţie de rasa, religie, sex, opinie, apartenenţa politica, avere, origine socialã - criterii în funcţie de care Constituţia interzice orice fel de diferentieri [art. 4 alin. (2)] nu se poate susţine ca incalca egalitatea în drepturi".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile partii prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), precum şi ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, care prevãd: "(1) Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusã onoarei, demnitãţii sau reputaţiei sale, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formuleazã cerere la instanta civilã referitoare la stabilirea şi acordarea de despãgubiri pentru daune morale trebuie sa depunã o cauţiune de 5% din valoarea despãgubirilor solicitate.
(2) Suma se consemneazã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, în contul bugetului de stat, fiind purtãtoare de dobânzi.
(3) Recipisa de consemnare se prezintã instanţei judecãtoreşti cel mai târziu la primul termen fixat pentru judecata, sub sancţiunea anulãrii cererii de chemare în judecata."
Textele constituţionale invocate sunt urmãtoarele:
- Art. 1: "(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernamant a statului roman este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 15 alin. (1): "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.";
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Autorul exceptiei considera ca "în lipsa posibilitatii materiale de a achitã cauţiunea se ajunge la situaţia în care cererea de chemare în judecata este anulatã".
Examinând excepţia, Curtea constata ca argumentele invocate în susţinerea acesteia nu pot fi reţinute. Cauţiunea instituitã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 reprezintã 5% din suma solicitatã cu titlu de daune morale şi se restituie reclamantului dupã rãmânerea irevocabilã a hotãrârii prin care s-a soluţionat cererea de acordare a despãgubirilor pentru daune morale. În aceste condiţii cauţiunea este o garanţie pentru situaţia în care cererea reclamantului este respinsã deoarece este neîntemeiatã, uneori excesiva, alteori chiar formulatã în scop sicanator, pârâtului cauzandu-i-se prejudicii prin chemarea sa nejustificatã în judecata. De altfel, aceasta instituţie este reglementatã de Codul de procedura civilã în cazurile prevãzute la art. 325 şi 541.
Instituirea de cãtre legiuitor a unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru, având în vedere situaţii speciale, nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi şi nici o obstructionare a accesului liber la justiţie. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 169 din 22 mai 2001*), nepublicata. Atât considerentele, cat şi soluţia din decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, excepţie ridicatã de Marin Frunza în Dosarul nr. 10.643/2000 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iulie 2001.
---------
*) Decizia nr. 169 din 22 mai 2001 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 16 august 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
