Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 235 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (6) si (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 26 iulie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Şerban Alexandru Dimitriu, Zoe Irina Dombrowski, Rose-Marie Barbara Dumitrache şi Ioan Mavrocordato în Dosarul nr. 4.523/2003 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezent personal Şerban Alexandru Dimitriu şi în calitate de mandatar pentru Zoe Irina Dombrowski, Rose-Marie Barbara Dumitrache şi Georgeta Dombrowski. Este de asemenea prezent Ioan Mavrocordato, prin avocat Eugenia Crângariu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul pãrţii prezente solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã, deşi <>Legea nr. 10/2001 este o lege specialã, care derogã de la dreptul comun, ea trebuie sã fie în acord cu prevederile constituţionale, de aceea nu trebuie sã cuprindã reglementãri discriminatorii faţã "de unii beneficiari" ai dreptului la reparaţie prin echivalent. Determinarea contravalorii reparaţiilor ce se acordã prin echivalent, în situaţia imobilelor demolate, avându-se în vedere actele normative în vigoare la data demolãrii, contravine principiului tempus regit actum. În cazul în speţã, chiar şi în situaţia în care restituirea prin echivalent ar avea în vedere valoarea de circulaţie a imobilului, acest lucru nu ar putea acoperi valoarea imobilului care este înregistrat ca monument istoric. În susţinere depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Limitarea întinderii despãgubirilor are în vedere posibilitãţile economice şi financiare, în a cãror evaluare legiuitorul este suveran.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.523/2003, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Şerban Alexandru Dimitriu, Zoe Irina Dombrowski, Rose-Marie Barbara Dumitrache şi Ioan Mavrocordato.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã textele criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 din Constituţie, republicatã. În opinia autorilor excepţiei, aceste texte, care reglementeazã modul de calcul al valorii mãsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilele preluate abuziv şi demolate, au în vedere un "criteriu profund discriminatoriu". Autorii excepţiei mai susţin cã nici unul dintre cele douã alineate criticate nu face vreo referire la valoarea de circulaţie a construcţiilor sau terenurilor, "ambele omiţând criteriul esenţial de echitate în stabilirea mãsurilor reparatorii prin echivalent".
Instanţa de judecatã aratã cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ele asigurând respectarea principiului reparãrii integrale a prejudiciului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã textul criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, republicatã, întrucât situaţia imobilelor demolate este diferitã de cea a imobilelor nedemolate. Se aratã cã este firesc ca stabilirea valorii imobilelor demolate sã se facã avându-se în vedere actele normative în vigoare la momentul demolãrii, legea prevãzând, de altfel, actualizarea valorii stabilite cu indicele inflaţiei la data plãţii efective, tocmai pentru ca aceastã mãsurã sã fie eficientã. Şi, în fine, apreciazã cã nu sunt încãlcate nici dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, deoarece persoanele care nu pot cere restituirea în naturã se bucurã de mãsuri reparatorii prin echivalent, care acoperã prejudiciile patrimoniale suferite prin preluãri abuzive.
Guvernul aratã cã procedura instituitã prin <>Legea nr. 10/2001 este una specialã, derogatorie de la dreptul comun, şi prin urmare şi modul de reparare a prejudiciilor este unul care derogã de la regulile dreptului comun privind rãspunderea civilã delictualã. Dacã actul normativ în temeiul cãruia s-a fãcut preluarea abuzivã a reglementat şi nivelul despãgubirii, valoarea imobilului se va stabili în funcţie de aceasta, iar dacã actul normativ nu a prevãzut o anumitã despãgubire sau nu a existat un act de preluare, valoarea construcţiei se stabileşte în raport cu actul în vigoare la data demolãrii, realizându-se astfel o aplicare a principiului tempus regit actum.
Avocatul Poporului aratã cã textul criticat nu vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece toate categoriile de cetãţeni care îndeplinesc condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 au dreptul de a beneficia de reglementãrile acestei legi. Se apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece ele reprezintã o aplicare a acestor prevederi constituţionale prin stabilirea modului concret de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate, precum şi a terenurilor ocupate.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece textul nu cuprinde o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, ci stabileşte limitele unor mãsuri reparatorii prin echivalent.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 10 alin. (6) şi (7): "(6) Valoarea corespunzãtoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data demolãrii, actualizatã cu indicele inflaţiei la data plãţii efective.
(7) Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în naturã, se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare."
Textele constituţionale invocate ca fiind înfrânte sunt cele ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3) şi ale art. 53, texte ce au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 44 alin. (1)-(3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãbugire.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã.
Principala criticã de neconstituţionalitate priveşte faptul cã cele douã texte nu fac decât "o micã referire la valoarea actualã de circulaţie a construcţiilor sau terenurilor". În opinia autorilor excepţiei ambele texte criticate "omit criteriul esenţial, de echitate în stabilirea mãsurilor reparatorii prin echivalent". Altfel spus, autorul excepţiei propune aplicarea legii civile la raporturi care nu au nimic comun cu aceasta, raporturi în care statul nu apare nicidecum ca un simplu debitor al unor obligaţii civile în cadrul cãrora foştii proprietari ar avea calitatea de creditori, ceea ce ar însemna aplicarea normelor dreptului privat într-un domeniu aparţinând, fãrã nici o îndoialã, în întregime, dreptului public.
Pe de altã parte, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţã numai aupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului [...]". În acest sens, Curtea a statuat în mod constant cã nu se poate substitui legiuitorului pentru completarea sau modificarea reglementãrilor adoptate, întrucât, conform dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Parlamentul este "[...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, procedura instituitã prin <>Legea nr. 10/2001 , inclusiv cu privire la valoarea imobilelor restituite prin echivalent, este una specialã, derogatorie de la dreptul comun, prin care statul înţelege sã repare prejudiciile suferite ca urmare a preluãrii unor imobile în mod abuziv cu titlu sau fãrã titlu. Prin urmare, inclusiv modul de reparare a prejudiciilor derogã de la regulile dreptului comun.
Aşa fiind, este de competenţa legiuitorului sã stabileascã valoarea acestor despãgubiri în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi creanţele asupra statului sunt stabilite de lege.
Curtea constatã cã textele legale criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16, care consacrã la alin. (1) principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece, potrivit dispoziţiilor cuprinse în <>Legea nr. 10/2001 , toate categoriile de cetãţeni care îndeplinesc condiţiile prevãzute de aceastã lege au dreptul la reparaţii pentru prejudiciile suferite ca urmare a preluãrii abuzive a unor imobile. În ceea ce priveşte aplicarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii, Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu prin <>Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, a statuat cã violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci "când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite".
Şi, în fine, cu privire la pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, republicatã, text care are în vedere cazurile în care, prin lege, poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertãţi, Curtea observã cã textul constituţional nu se referã la restrângerea exerciţiului sau la suprimarea unor drepturi cum susţin autorii excepţiei, cu referire la consecinţe decurgând din dreptul de proprietate. Dar, întrucât nu poate fi vorba despre drepturi a cãror existenţã este incontestabilã, aşadar despre drepturi al cãror exerciţiu ar putea fi, eventual, restrâns în considerarea motivelor avute în vedere de art. 53 din Constituţie, republicatã, revine, ca atribut suveran, legiuitorului sã aprecieze asupra modalitãţilor şi condiţiilor de realizare a mãsurilor reparatorii, ca şi asupra unor eventuale limite ale acestora. Evident cã, nefiind vorba despre restrângerea exerciţiului unor drepturi, ci despre stabilirea, prin lege, a limitelor unor reparaţii, nu se poate vorbi despre incidenţa prevederilor art. 53 din Constituţie, republicatã.
Limitarea cuantumului reparaţiilor are în vedere posibilitãţile economice şi financiare existente, în raport cu alte necesitãţi şi prioritãţi economice şi sociale, în a cãror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran. Aceastã opţiune a legiuitorului îşi gãseşte reazemul constituţional în dispoziţiile textului din Legea fundamentalã care proclamã statul român ca "stat social", cu toate obligaţiile care revin acestuia privind asigurarea unui trai decent pentru toate categoriile sociale.
Curtea observã cã soluţiile adoptate de legiuitor cu privire la modul de stabilire a despãgubirilor şi a întinderii acestora sunt în concordanţã cu exigenţele reglementãrilor internaţionale. Referitor la reparaţia în ipoteza privãrii de proprietate, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit, pe de o parte, cã dreptul la indemnizare trebuie sã aibã un cuantum rezonabil, iar pe de altã parte, cã metoda de evaluare a bunului trebuie sã fie, la rândul ei, în mod manifest rezonabilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Şerban Alexandru Dimitriu, Zoe Irina Dombrowski, Rose-Marie Barbara Dumitrache şi Ioan Mavrocordato în Dosarul nr. 4.523/2003 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
