Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 235 din 19 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Tudor Tiper şi Fabiola Tiper în Dosarul nr. 11.736/300/2007 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã autorii excepţiei, personal şi asistaţi de avocat Georgeta Ruptureanu, lipsind partea Eugenia Borsatti, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul autorilor excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, invocând dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21, art. 26 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire previzibilitatea normei legale ca exigenţã fundamentalã pe care aceasta trebuie sã o îndeplineascã pentru a satisface valorificarea drepturilor garantate constituţional sau convenţional.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materia regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de cãtre stat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 11.736/300/2007, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Tudor Tiper şi Fabiola Tiper.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã, în esenţã, cã "dreptul la un proces echitabil presupune nu doar formularea unor cereri pentru protejarea unor drepturi subiective, ci include toate aspectele, garanţiile şi obligaţiile pozitive ale autoritãţilor statului pe care jurisprudenţa aplicabilã pe teritoriul României le-a definit sau stabilit în aplicarea acestui drept legal. Aceste consideraţii fac posibilã invocarea pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate a contrarietãţii între legile interne şi Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
De asemenea, dispoziţiile <>art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 contravin art. 26 alin. (1) din Constituţie referitor la viaţa intimã familialã şi privatã, acest drept având un conţinut complex şi de mare importanţã pentru libertatea şi personalitatea cetãţeanului. Mai mult, în opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcã şi prevederile art. 16 din Constituţie, instituind o inegalitate între cetãţenii care au cumpãrat locuinţele în baza <>Legii nr. 112/1995 şi foştii proprietari, cãrora legea criticatã le-a dat dreptul fie la restituirea în naturã a imobilului, fie la plata de despãgubiri la valoarea realã a acestuia.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, arãtând cã <>Legea nr. 10/2001 reprezintã o lege specialã, reparatorie, care nu încalcã dreptul de proprietate al chiriaşilor cumpãrãtori ai imobilelor ce fac obiectul reglementãrii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:[...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la <>art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21, art. 26 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3), precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit <>art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 la care fac trimitere dispoziţiile criticate, "Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacã au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte şi a legilor în vigoare la data preluãrii lor de cãtre stat."
Din interpretarea coroboratã a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 şi a normei la care se face trimitere, rezultã cã preluarea de cãtre de stat a imobilelor este consideratã a se fi realizat cu titlu valabil dacã ea a respectat legislaţia în vigoare la acea datã, Constituţia şi tratatele internaţionale la care România era parte.
Curtea reţine cã, în practica sa, a statuat constant cã legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepţiunea conferitã de Constituţie, în aşa fel încât acesta sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecţi de drept. Mai mult, întrucât <>Legea nr. 10/2001 reprezintã o lege cu caracter reparator, legiuitorul este liber sã opteze atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte mãsurile reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretã a respectivelor bunuri, fãrã ca prin aceasta sã se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetãţeni aflate în situaţii identice.
De asemenea, Curtea reţine cã legea criticatã prevede suficiente garanţii pentru persoanele interesate de a-şi valorifica drepturile, astfel cã nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 ar contraveni prevederilor constituţionale care consacrã principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã.
De altfel, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 34/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã "trebuie sã se recunoascã statului dreptul de a hotãrî neîngrãdit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentã în momentul dobândirii dreptului sãu de proprietate".
Totodatã, Curtea a mai statuat cã "aceastã prerogativã a statului este pe deplin compatibilã cu competenţa instanţelor judecãtoreşti de a stabili [...], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Tudor Tiper şi Fabiola Tiper în Dosarul nr. 11.736/300/2007 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
