Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 235 din 10 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 750 din 15 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Puzdrea în Dosarul nr. 13.392/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, personal şi asistat de avocat, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 69. Se apreciazã ca se creeazã o confuzie între instituţia «imunitatii parlamentare» şi cea a calitãţii persoanei care determina competenta organelor de urmãrire penalã şi a instanţelor judecãtoreşti. Astfel, se considera ca efectele imunitatii parlamentare: lipsa responsabilitãţii penale, inviolabilitatea persoanei şi imunitatea de jurisdicţie, exercitate în limitele constituţionale, cu aprobarea prealabilã a Parlamentului, sunt pe deplin aplicabile tuturor persoanelor care au calitatea de deputat sau senator, indiferent de momentul sãvârşirii infracţiunii, anterior obţinerii mandatului sau în timpul exercitãrii acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca susţinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate şi invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 96/2002 prin care Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Se arata ca persoanele care au calitatea de deputat sau de senator sunt protejate în virtutea imunitatii parlamentare numai pentru faptele sãvârşite în legatura directa cu conţinutul şi cu exercitarea mandatului de parlamentar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 13.392/2001, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Puzdrea în dosarul mai sus menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca aceste dispoziţii incalca prevederile constituţionale ale art. 69 alin. (1). Arata ca, deşi textul prevãzut de Constituţie se referã la trimiterea în judecata potrivit principiului oficialitatii, el trebuie interpretat în sensul ca şi în cazul infracţiunilor care se judeca la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate este necesarã încuviinţarea Camerei, iar competenta de judecata aparţine Curţii Supreme de Justiţie, chiar dacã la momentul introducerii plângerii prealabile fãptuitorul nu avea calitatea de deputat sau senator, aceasta fiind dobandita ulterior.
În opinia Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti dispoziţia art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã este neconstitutionala în raport cu prevederile art. 69 alin. (1) teza a doua din Constituţie. Instanta considera ca aceste prevederi constituţionale sunt incidente atât în cazul în care fapta penalã este sãvârşitã în timpul exercitãrii mandatului de parlamentar, cat şi în cazul în care fapta este sãvârşitã anterior dobândirii acestei calitãţi. De aceea, chiar dacã în speta inculpatul a dobândit calitatea de deputat în cursul judecaţii şi deşi trimiterea în judecata s-a fãcut la plângerea prealabilã, asa cum prevede legea, este necesarã efectuarea urmãririi penale de cãtre un procuror de la Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a transmite punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.
Guvernul considera excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, în raport cu prevederile art. 69 alin. (1) din Constituţie, ca fiind neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere Guvernul arata ca imunitatea parlamentarã, asa cum este reglementatã în Constituţie, este o mãsura de protecţie a deputaţilor şi senatorilor fata de situaţia în care aceştia ar fi expusi unor presiuni în urma exercitãrii unor proceduri judiciare impotriva lor. Scopul a fost acela de a asigura independenta şi exercitarea libera a mandatului.
Pe de alta parte, imunitatea parlamentarã nu funcţioneazã şi nu trebuie sa funcţioneze în situaţiile în care, anterior dobândirii calitãţii de parlamentar, persoanele aveau calitatea de inculpati în proceduri în curs de desfãşurare în fata instanţei de judecata. Dacã legiuitorul constituant ar fi dorit sa extindã imunitatea parlamentarã şi dupã momentul trimiterii în judecata, ar fi prevãzut aceasta în mod expres, textele referitoare la imunitatea parlamentarã cuprinzând enumerari limitative şi, prin urmare, de stricta interpretare şi aplicare. Se mai arata ca prin Decizia nr. 96 din 21 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în acest sens, arãtând ca imunitatea parlamentarã trebuie sa opereze doar ca o mãsura de protecţie a deputatului sau senatorului, iar nu ca un privilegiu al persoanelor ce deţin aceasta funcţie electiva.
În ceea ce priveşte neconcordanta dintre textul legal criticat şi dispoziţiile art. 174 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Guvernul arata ca aceasta nu priveşte contenciosul constituţional.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care prevede ca: "Dobândirea calitãţii dupã sãvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competentei."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 69 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora: "Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata, penalã sau contravenţionalã, fãrã încuviinţarea Camerei din care face parte, dupã ascultarea sa. Competenta de judecata aparţine Curţii Supreme de Justiţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate reglementeazã competenta ratione personae, în cazul schimbãrii calitãţii inculpatului, stabilind ca dobândirea unei noi calitãţi dupã sãvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competentei. Autorul exceptiei susţine ca dispoziţia legalã criticata este contrarã prevederilor art. 69 alin. (1) din Constituţie, care dispun ca deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat sau trimis în judecata penalã sau contravenţionalã fãrã încuviinţarea Camerei din care face parte, iar competenta de judecata aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
Curtea Constituţionalã s-a pronunţat recent asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, prin Decizia nr. 96 din 21 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002. Curtea a respins excepţia ca fiind neîntemeiatã, retinand cu acel prilej ca "imunitatea parlamentarã fiind o excepţie de la dreptul comun, trebuie sa opereze doar ca o mãsura de protecţie a deputatului sau senatorului, iar nu ca un privilegiu al persoanelor ce deţin o funcţie electiva. De aceea prevederile constituţionale ale art. 69 alin. (1) teza întâi nu pot fi interpretate extensiv, în sensul ca ar fi necesarã ridicarea imunitatii parlamentare şi pentru alte activitãţi decât cele prevãzute în mod expres". Ceea ce se protejeaza prin intermediul art. 69 din Constituţie nu este persoana fizica, întrucât aceasta ar contraveni principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, ci mandatul pe care aceasta persoana îl deţine. În virtutea imunitatii instituite de Constituţie, deputatul sau senatorul este protejat pentru faptele care au legatura directa cu exercitarea şi conţinutul mandatului şi pentru aceste motive Curtea nu poate retine argumentele autorului exceptiei, în sensul ca procedura ridicãrii imunitatii parlamentare ar fi necesarã şi pentru continuarea unei judecati începute anterior dobândirii mandatului. De altfel, însuşi autorul exceptiei arata ca "instituirea imunitatii parlamentare prin normele constituţionale acoperã intreaga activitate a parlamentarului în exercitarea mandatului sau, ca urmare a importantei pe care o are funcţia parlamentarã de reprezentare a poporului în forul legiuitor suprem".
Curtea constata ca, în cazul în care calitatea de parlamentar se dobândeşte dupã trimiterea în judecata a persoanei, instanta investitã cu soluţionarea cauzei rãmâne competenta sa judece, întrucât, procedându-se altfel, s-ar crea un privilegiu nejustificat şi o perturbare a procesului de infaptuire a justiţiei, ceea ce este strãin scopului urmãrit de prevederile art. 69 din Constituţie.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Puzdrea în Dosarul nr. 13.392/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
