Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 234 din 19 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. c) si art. 6^1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si ale art. 78, art. 257, art. 304, art. 320 alin. 2 si art. 327 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 216 din 3 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. c) şi <>art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 78, art. 257, art. 304, art. 320 alin. 2 şi art. 327 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Fernea şi Partidul Social Democrat în Dosarul nr. 2.203/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorii excepţiei, apãrãtorii aleşi Florin Doran şi Tudor Valentin, cu delegaţii la dosar, ambii fiind din cadrul Baroului Bucureşti. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Domnul avocat Florin Doran, în calitate de apãrãtor ales al autorului Vasile Fernea, şi domnul avocat Tudor Valentin, în calitate de apãrãtor al Partidului Social Democrat, pun concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, reluând motivarea din faţa instanţei de drept comun, respectiv din notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate fiind în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.303/90/2007, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) şi <>art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 78, art. 257, art. 304, art. 320 alin. 2 şi art. 327 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Fernea şi Partidul Social Democrat în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 40 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul liber de asociere al cetãţenilor, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la stabilirea şi garantarea dreptului de proprietate privatã, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietãţii, deoarece se violeazã dreptul de proprietate asupra sumelor de bani legal dobândite de un partid politic cu titlu de cotizaţie şi se permite substituirea Direcţiei Naţionale Anticorupţie autoritãţilor publice abilitate sã controleze respectarea prevederilor legale privind finanţarea partidelor politice.
De asemenea, <>art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 este neconstituţional, deoarece conţine elemente de incertitudine şi, în pofida exigenţelor de previzibilitate şi predictibilitate, conferã autoritãţilor o marjã largã de manevrã.
Dispoziţiile art. 78 din Codul de procedurã penalã sunt considerate ca fiind neconstituţionale în raport cu art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece conferã unei persoane în procesul penal o dublã calitate, respectiv de martor şi de persoanã care formeazã pretenţii civile, fãrã însã a i se atribui de lege calitatea de parte civilã.
Dispoziţiile art. 257 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15, art. 24 alin. (1) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu instituie în sarcina procurorului şi, respectiv, a organului de urmãrire penalã obligaţia expresã de "a chema" alãturi de învinuit, respectiv inculpat, la prezentarea materialului de urmãrire penalã şi pe apãrãtorul acestuia, ca o garanţie a exercitãrii dreptului la apãrare.
Art. 304 din Codul de procedurã penalã este criticat, întrucât nu instituie o garanţie concretã pãrţilor privind exercitarea dreptului la apãrare prin posibilitatea de a primi o copie de pe înregistrarea şedinţei de judecatã.
Dispoziţiile art. 327 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt considerate ca fiind în contradicţie cu reglementãrile constituţionale privind exercitarea dreptului la apãrare, deoarece nu garanteazã în mod expres posibilitatea pãrţilor de a pune întrebãri martorului atât direct, cât şi prin avocat.
Dispoziţiile art. 320 alin. 2 din Codul de procedurã penalã încalcã, în opinia autorului, dreptul la apãrare. Nu a arãtat însã în mod concret în ce constã contrarietatea pretinsã.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor prin avocaţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. c) şi <>art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale art. 78 cu denumirea marginalã Martorul, art. 257 cu denumirea marginalã Prezentarea materialului de cãtre procuror, art. 304 cu denumirea marginalã Note privind desfãşurarea şedinţei de judecatã, art. 320 alin. 2 cu denumirea marginalã Lãmuriri, excepţii şi cereri şi art. 327 alin. 1 cu denumirea marginalã Ascultarea martorului, expertului sau interpretului din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 : "(1) Prezenta lege instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã urmãtoarelor persoane: [...]
c) care exercitã atribuţii de control, potrivit legii;";
- <>Art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 : "(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul infracţiunii prevãzute la alin. (1) se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevãzut la alin. (2).";
- Art. 78 din Codul de procedurã penalã: "Persoana care are cunoştinţã despre vreo faptã sau despre vreo împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului în procesul penal poate fi ascultatã în calitate de martor.";
- Art. 257 din Codul de procedurã penalã: "Procurorul, primind dosarul, îl cheamã pe învinuit şi îi prezintã materialul de urmãrire penalã potrivit dispoziţiilor art. 250 şi urmãtoarele, care se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 304 din Codul de procedurã penalã: "Desfãşurarea şedinţei de judecatã se înregistreazã cu mijloace tehnice audio.
În cursul şedinţei de judecatã grefierul ia note cu privire la desfãşurarea procesului. Procurorul şi pãrţile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de cãtre preşedinte.
În caz de contestare, de cãtre participanţii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrãrilor din şedinţa de judecatã.
Dupã terminarea şedinţei de judecatã, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.
Notele grefierului pot fi contestate pânã la termenul urmãtor.";
- Art. 320 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "Preşedintele întreabã pe procuror şi pe pãrţi dacã au de formulat excepţii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.";
- Art. 327 alin. 1 din Codul de procedurã penalã: "Instanţa trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 şi 325, care se aplicã în mod corespunzãtor. Dupã ce martorului i s-au pus întrebãri de instanţã şi de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus şi apoi de celelalte pãrţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în ceea ce priveşte <>art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 autorul este nemulţumit de posibilitatea conferitã de textele legale criticate de a fi confiscate sume de bani dobândite conform prevederilor legale ori de a fi restituite persoanelor care, deşi au comis o faptã penalã, beneficiazã de o cauzã de nepedepsire. Or, o astfel de susţinere nu poate fi primitã, deoarece, dimpotrivã, textele legale criticate în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate dispun cu privire la confiscarea banilor, valorilor sau a altor bunuri care au fãcut obiectul infracţiunii prevãzute la alin. (1). Un bun folosit la sãvârşirea ei ar trebui confiscat în materialitatea lui, pentru cã numai astfel se înlãturã starea de pericol creatã de detenţia lui în continuare de cãtre infractor şi se înlãturã orice atingere adusã moralei publice. De altfel, deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sancţiuni penale, contravenţionale, administrative ori civile sau a unei mãsuri de confiscare specialã, prevãzute de lege, nu constituie expropriere şi nu încalcã în niciun alt mod dreptul de proprietate garantat constituţional, potrivit cãruia "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Aşa fiind, legiuitorul, în acord cu prevederile art. 61 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, are libertatea deplinã de a stabili şi anumite limite referitoare la conţinutul dreptului de proprietate. Faptul cã, potrivit alin. (4) al art. 6^1 din lege, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul când fãptuitorul denunţã autoritãţii fapta mai înainte ca organul de urmãrire penalã sã fi fost sesizat nu afecteazã în niciun fel dreptul de proprietate privatã.
Celelalte prevederi constituţionale invocate nu au incidenţã în cauzã.
Cât priveşte critica referitoare la <>art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 , Curtea constatã cã previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun cã destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calitãţi în virtutea cãreia este obligat sã-şi modeleze conduita. Aşa fiind, faptul cã prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor care exercitã atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, sã procedeze la o enumerare exhaustivã a acestora.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Codul de procedurã penalã, Curtea reţine cã, în realitate, autorul excepţiei porneşte de la o premisã eronatã potrivit cãreia o persoanã poate avea în procesul penal o dublã calitate. Or, aspectele legate de lipsa calitãţii procesuale a vreunei pãrţi din dosar nu atrage neconstituţionalitatea textului criticat, care stabileşte în mod cert cã "persoana care are cunoştinţã despre vreo faptã sau despre vreo împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului în procesul penal poate fi ascultatã în calitate de martor".
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece toate pãrţile pot pune întrebãri martorului în ordinea prestabilitã de legiuitor, textul neputând fi desprins de celelalte dispoziţii procedural penale, respectiv art. 323 şi art. 325 din acelaşi cod.
În sfârşit, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257, art. 304 şi art. 320 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã este inadmisibilã pentru urmãtoarele considerente:
Art. 257 din Codul de procedurã penalã este criticat din perspectiva unei omisiuni legislative, şi anume aceea cã nu instituie în sarcina procurorului şi a organului de urmãrire penalã obligaţia de a chema alãturi de învinuit sau inculpat şi pe apãrãtorul acestuia. De asemenea, şi art. 304 din Codul de procedurã penalã este contestat tot pentru ceea ce nu conţine, adicã imposibilitatea pãrţilor de a primi o copie nu numai de pe notele de şedinţã ale grefierului, ci şi de pe înregistrarea şedinţei de judecatã. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã fãrã a putea modifica sau completa prevederile legale criticate.
Critica referitoare la art. 320 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu poate fi primitã, fiind inadmisibilã, întrucât autorul excepţiei nu a arãtat în mod concret în ce constã contrarietatea textului cu prevederile art. 24 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. c) şi <>art. 6^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 78 şi art. 327 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Fernea şi Partidul Social Democrat în Dosarul nr. 2.203/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257, art. 304 şi art. 320 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
