Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 234 din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art. 77 din Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 182 din 4 august 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Bunescu Victoria şi de Cantemir Elena impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 147 din 17 decembrie 1996 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 10 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, în lipsa pãrţilor, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17 iunie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 147 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 şi ale <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 , invocatã de Bunescu Victoria şi Cantemir Elena în Dosarul nr. 842/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Pentru a decide astfel, completul a reţinut, cu privire la dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , ca, prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul ca, potrivit principiului constituţional al neretroactivitatii legii, singura soluţie posibila pentru despãgubirea persoanelor care au fost prejudiciate în anii regimului totalitar este adoptarea unor legi speciale de despãgubire. Astfel, cum se arata în textele criticate, decizia amintita a rãmas definitiva, devenind obligatorie pentru toate cauzele similare apãrute ulterior, iar, întrucât nu au survenit elemente noi în problema discutata, excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata.
Cat priveşte <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 , acesta cuprinzând dispoziţii asemãnãtoare celor ale <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , pentru aceleaşi motive, s-a dat o soluţie similarã.
Impotriva acestei decizii, autoarele exceptiei au declarat recurs, bazat pe trei motive. Potrivit primului dintre ele, se arata ca instanta de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor de neconstituţionalitate invocate, lãsând nesolutionata critica referitoare la încãlcarea art. 1, 21 şi 41 din Constituţie.
În cel de-al doilea motiv de recurs se susţine ca decizia cuprinde motive strãine de natura pricinii. Astfel, din cuprinsul Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993, invocatã ca fiind un precedent obligatoriu, rezulta ca textul <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a fost atacatã, arãtându-se ca el ar avea ca scop sa sustragã controlului constituţionalitãţii o serie de acte normative emise în perioada 22 decembrie 1989 - 8 decembrie 1991, pe când, în cazul de fata, textul a fost considerat neconstitutional, deoarece impiedica accesul la justiţia ordinarã.
În sfârşit, în cel de-al treilea motiv de recurs, s-a susţinut ca decizia a fost data cu încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (1) şi ale art. 41 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine:
Actul de sesizare a Curţii Constituţionale este încheierea pronunţatã de instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Litigiul constituţional se desfãşoarã în limitele determinate de actul de sesizare. În speta, acest act este reprezentat de Încheierea din 25 septembrie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 842/1996 al Sectiei civile a Curţii Supreme de Justiţie, care consemneazã faptul ca avocatul intimatelor a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art 26 alin. (3) teza a doua din <>Legea nr. 47/1992 şi a <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 , adicã exact a textelor care au fost analizate în decizia atacatã.
Motivul de recurs, prin care s-a atacat decizia, pentru ca nu a analizat constituţionalitatea altor texte de lege, se dovedeşte, în aceste condiţii, nefondat.
Tot astfel apare şi cel de-al doilea motiv de recurs. Argumentele invocate de recurente nu pot fi reţinute. Decizia atacatã a constatat constituţionalitatea <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 în lumina principiului neretroactivitatii legii. Controlul de constitutionalitate nu se poate aplica actelor normative anterioare Constituţiei. Aceasta idee se regaseste şi în motivarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5 din 23 februarie 1993, cat şi a celei de fata.
Modul în care recurentele şi-au fundamentat motivele de recurs este indiferent dacã el se loveste de principiul neretroactivitatii legii, care are un caracter absolut şi activeazã în toate ramurile dreptului.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu poate fi reţinut.
Faptul ca textele criticate prevãd ca soluţionarea despãgubirilor persoanelor vãtãmate prin actele regimului totalitar se va face prin legi speciale nu are în nici un fel semnificatia îngrãdirii liberului acces la justiţie, deoarece aceasta se apreciazã în raport de legislaţia existenta. Prevederile de acest tip exprima tocmai grija deosebita a legiuitorului constituţional pentru adoptarea unor astfel de legi de despãgubire, în situaţia în care neretroactivitatea a fost ridicatã la nivelul unui principiu constituţional.
Când astfel de legi se vor adopta, pãrţile îşi vor putea apara drepturile, libertãţile şi interesele legitime în fata instanţelor judecãtoreşti, potrivit art. 21 din Constituţie.
Faptul ca astfel de legi nu au fost adoptate încã în toate domeniile este expresia unei politici legislative, dar şi economice, care depãşeşte atribuţiile contenciosului constituţional.
În consecinta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Bunescu Victoria şi de Cantemir Elena impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 147 din 17 decembrie 1996 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 17 iunie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
