Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 233 din 19 februarie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 7 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea si completarea   Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, dispozitii introduse prin   Legea de aprobare nr. 189/2000     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 233 din 19 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, dispozitii introduse prin Legea de aprobare nr. 189/2000

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 216 din 3 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ulterioare, dispoziţii introduse prin <>Legea de aprobare nr. 189/2000 , excepţie ridicatã de Ana Florea Bulzan în Dosarul nr. 757/35/2008 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 757/35/2008, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ulterioare, dispoziţii introduse prin <>Legea de aprobare nr. 189/2000 , excepţie ridicatã de Ana Florea Bulzan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã textul criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece considerã inechitabil ca o persoanã care se încadreazã în prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de aprobare nr. 189/2000 , sã nu poatã beneficia de drepturile bãneşti acordate de acest act normativ numai pentru cã, dintr-un motiv sau altul, nu s-a putut încadra în dispoziţiile art. 7 alin. (4), care prevãd cã împotriva hotãrârii Comisiei pentru aplicarea <>Legii nr. 189/2000 persoana interesatã poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotãrârii.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ulterioare, dispoziţii introduse prin <>Legea de aprobare nr. 189/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 8 noiembrie 2000, cu modificãrile ulterioare. Textul de lege are urmãtorul conţinut: "Împotriva hotãrârii persoana interesatã poate face contestaţie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicãrii hotãrârii, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Hotãrârea Curţii de apel este definitivã. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciarã de timbru."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20 şi art. 21 alin. (3), precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 este un act normativ cu caracter reparatoriu, care prevede acordarea unor drepturi cetãţenilor români persecutaţi pe motive etnice de regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Articolul 1 din ordonanţã stabileşte categoriile de cetãţeni care beneficiazã de prevederile acestui act normativ, în raport cu modalitãţile şi condiţiile în care au fost persecutaţi. Stabilirea drepturilor ce se acordã cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberã a legiuitorului, cu condiţia sã nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se aflã în situaţii identice. Astfel, mãsurile reparatorii izvorãsc din voinţa legiuitorului şi au întinderea pe care acesta o stabileşte prin lege, fãrã ca astfel sã se încalce vreo prevedere constituţionalã.
În consecinţã, Curtea reţine cã prin reglementarea cuprinsã în <>art. 7 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 referitoare la procedura contestaţiei împotriva hotãrârii pronunţate de comisia pentru stabilirea şi plata drepturilor prevãzute în ordonanţã, înfiinţatã în cadrul fiecãrei case judeţene de pensii, legiuitorul nu a înţeles sã stabileascã un tratament discriminatoriu, ci un regim legal special, aplicabil tuturor persoanelor interesate, cãrora li se recunoaşte accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecãtoreşti competente în termenul legal.
În aceastã materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Dincolo de aceste aspecte de principiu, Curtea constatã cã termenul de 30 de zile prevãzut de norma criticatã este un termen rezonabil, care asigurã condiţiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acţiunea în justiţie în scopul obţinerii reparaţiilor legale. Prin urmare, împrejurarea cã persoana interesatã, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã acest termen, precum şi consecinţele juridice ale nerespectãrii lui, nu s-a conformat exigenţei legale dã expresie propriei sale culpe, iar, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", lipseşte de îndreptãţire critica reglementãrii în cauzã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ulterioare, dispoziţii introduse prin <>Legea de aprobare nr. 189/2000 , excepţie ridicatã de Ana Florea Bulzan în Dosarul nr. 757/35/2008 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016