Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 232 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 16 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de cetãţeanul chinez Pan Jianfeng în Dosarul nr. 1.007/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.007/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de cetãţeanul chinez Pan Jianfeng.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece instituie un termen, pus la indemana administraţiei pentru o noua examinare a actului atacat de persoana care se considera vãtãmatã într-un drept al sau.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, în sensul ca aceasta este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanta atât cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, cat şi cu principiul soluţionãrii cauzei într-un "termen rezonabil", prevãzut în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990.
Aceste dispoziţii legale au urmãtoarea redactare:
Art. 5 alin. (1): "Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vãtãmat se va adresa pentru apãrarea dreptului sau, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevãzut la art. 1 alin. 2, autoritãţii emitente, care este obligatã sa rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul exceptiei invoca încãlcarea art. 21 din Constituţie, potrivit cãruia:
"(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
De asemenea, considera ca este infrant art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia:
"Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa."
Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 235 din 21 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, a statuat ca sunt constituţionale. În acest sens Curtea a constatat ca prin conţinutul lor aceste dispoziţii legale nu impiedica persoana care se considera vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica sa sesizeze instanţele judecãtoreşti, ci instituie o procedura prealabilã obligatorie anterioarã acestei sesizãri, procedura care reprezintã pentru cetãţean încã o posibilitate în apãrarea drepturilor sale. De altfel, art. 48 din Constituţie, referitor la "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica", la alin. (2) prevede: "Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã", iar <>Legea nr. 29/1990 , care reglementeazã contenciosul administrativ, este, în sensul art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, o lege organicã.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
În sfârşit, Curtea constata ca existenta unei proceduri prealabile celei judecãtoreşti şi stabilirea unor termene pentru sesizarea instanţei, ambele instituite prin lege, corespund cerinţelor consacrate de jurisprudenta Curţii europene de la Strasbourg.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de cetatenul chinez Pan Jianfeng în Dosarul nr. 1.007/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
