Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 232 din 16 decembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 73 din 18 februarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Elena Alexe în Dosarul nr. 1.072/1999 al Judecãtoriei Constanta.
La apelul nominal se prezintã Societatea Comercialã "Carion" - S.R.L. Constanta prin asociat Caracostea Gheorghe, lipsind celelalte pãrţi: Elena Alexe, Societatea Comercialã "Transim 97" - S.R.L. Navodari, Societatea Comercialã "Madex" - S.R.L. Constanta şi Societatea Comercialã "Siguranta" - S.R.L. Constanta, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, arãtând ca textele de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24, referitoare la dreptul la apãrare. Mai precizeazã ca acest drept constituţional este reflectat în alin. 1 al art. 171 din Codul de procedura penalã, iar în alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol legiuitorul, potrivit competentei sale exclusive, consacratã în art. 58 alin. (1) şi în art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementeazã asistenta juridicã obligatorie. În final arata ca textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate al Curţii care, prin deciziile pronunţate, a constatat conformitatea acestora cu prevederile Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 1.072/1999, Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Elena Alexe prin apãrãtor.
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24, referitoare la dreptul la apãrare. Se susţine ca nu este asigurata asistenta juridicã obligatorie în tot cursul procesului penal, existând o vãditã contradictie între dispoziţiile celor doua alineate, în sensul ca, spre deosebire de alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penalã, conform cãruia, pentru anumite situaţii asistenta juridicã este obligatorie şi în faza de urmãrire penalã, alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penalã prevede obligativitatea asistenţei juridice numai în cursul judecaţii, fiind încãlcat astfel dreptul la apãrare garantat la art. 24 din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata a apreciat ca "dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã nu incalca prevederile art. 24 din Constituţie, deoarece, în faza urmãririi penale, organul de urmãrire penalã are obligaţia sa asigure asistenta juridicã în situaţiile expres şi limitativ prevãzute de alin. 2".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât "Faptul ca se prevãd unele cazuri de asistenta juridicã obligatorie în faza de urmãrire penalã, diferite de cele prevãzute pentru faza de judecata, nu constituie o încãlcare a prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece aceste dispoziţii nu prevãd obligativitatea asistenţei juridice a pãrţilor în tot cursul procesului penal, ci doar dreptul acestora de a fi asistaţi, drept care poate sau nu sa fie exercitat de pãrţi, şi nu obligativitatea acordãrii asistenţei juridice". În final, Guvernul considera ca pretenţia autorului exceptiei de a face obligatorie asistenta juridicã şi în faza de urmãrire penalã, dacã pedeapsa prevãzutã de lege este mai mare de 5 ani, constituie o propunere de modificare legislativã, iar nicidecum o critica de neconstituţionalitate a reglementãrii legale actuale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, enuntat de autorul exceptiei, îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins: "Asistenta juridicã este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în alta cauza.
În cursul judecaţii asistenta juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanta apreciazã ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea."
Din motivarea exceptiei şi din susţinerile orale ale autorului ei Curtea Constituţionalã constata însã ca excepţia vizeazã numai dispoziţiile alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penalã, referitoare la obligativitatea asistenţei juridice exclusiv în cursul judecaţii.
În opinia autorului exceptiei acest text de lege ingradeste dreptul la apãrare, consacrat în art. 24 din Constituţie, pentru ca nu extinde obligativitatea asistenţei juridice a inculpatului şi pentru faza de urmãrire penalã, limitându-l numai la faza judecaţii.
Examinând excepţia, Curtea constata ca prevederile art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, asupra cãrora se limiteazã controlul de constitutionalitate, nu contravin dreptului la apãrare reglementat prin art. 24 din Constituţie, conform cãruia: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Din aceste prevederi constituţionale rezulta ca legea fundamentalã reglementeazã, în mod general, dreptul la apãrare al oricãrei persoane, precum şi dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului. Aceasta dispoziţie constituţionalã este reluatã în alin. 1 al art. 171 din Codul de procedura penalã, potrivit cãruia "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aducã la cunostinta acest drept". Prin acest text este garantat dreptul la apãrare al inculpatului sau al învinuitului în procesul penal, prevãzându-se obligaţia organelor judiciare de a aduce existenta acestui drept la cunostinta celui în cauza. Totodatã dreptul la apãrare este garantat şi prin obligaţia pe care o au organele judiciare de a asigura pãrţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile prevãzute de lege, precum şi prin dreptul de a administra probele necesare în apãrare. Componentele dreptului la apãrare, în cadrul procesului penal, sunt prevãzute în numeroase alte dispoziţii ale legii procesuale penale, printre care cele cuprinse în art. 6, 7, 8 şi 171 din Codul de procedura penalã.
În aceste condiţii, în alin. 2 şi 3 ale art. 171 din Codul de procedura penalã sunt prevãzute anumite cazuri în care asistenta juridicã este obligatorie, considerându-se ca apãrarea este o instituţie de interes social care funcţioneazã atât în interesul învinuitului sau al inculpatului, cat şi în interesul asigurãrii unei bune desfasurari a procesului penal. Curtea constata ca nu constituie o încãlcare a prevederilor art. 24 din Constituţie faptul ca la alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penalã se prevãd unele cazuri de asistenta juridicã obligatorie pentru faza de judecata, diferite de cele prevãzute la alin. 2 al aceluiaşi articol pentru faza de urmãrire penalã, deoarece dispoziţiile constituţionale nu prevãd obligativitatea asistenţei juridice în tot timpul procesului penal, ci doar dreptul pãrţilor de a fi asistate, drept pe care ele îl pot sau nu îl pot exercita. Textul de lege criticat prevede deci unele excepţii de la regula generalã a caracterului facultativ al asistenţei juridice. Stabilirea, extinderea sau restrangerea acestor excepţii este de competenta exclusiva a legiuitorului.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, cu raportare la prevederile constituţionale ale art. 24, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, şi prin Decizia nr. 121 din 23 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999, respingând excepţiile de neconstituţionalitate.
În considerentele acestor decizii Curtea a reţinut ca dreptul la apãrare, garantat prin dispoziţia constituţionalã, se referã la asistenta juridicã facultativã, iar excepţiile de la aceasta regula pot fi stabilite în mod exclusiv de cãtre legiutor, conform prevederilor constituţionale cuprinse în art. 58 alin. (1), potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a tarii", şi în dispoziţiile art. 125 alin. (3), potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Considerentele şi soluţia pronunţatã în aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Elena Alexe în Dosarul nr. 1.072/1999 al Judecãtoriei Constanta.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 decembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
