Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Teodor Constantinescu în Dosarul nr. 4.224/P/2005 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsã fiind partea Marius Nicola, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea gândirii şi a opiniilor, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, precum şi cele ale art. 9 şi 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie, respectiv, libertatea de exprimare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.224/P/2005, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Teodor Constantinescu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin cele douã texte legale criticate "sunt încãlcate grav prevederile constituţionale ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea gândirii şi a opiniilor, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, precum şi cele ale art. 9 şi 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie, respectiv, libertatea de exprimare".
Judecãtoria Craiova apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, în raport cu art. 20, 29 şi 30 din Constituţie, este întemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, cu modificãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
- Art. 205: "Atingerea adusã onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocurã, se pedepseşte cu amendã.
Aceeaşi pedeapsã se aplicã şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boalã sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã.";
- Art. 206: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendã de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea gândirii şi a opiniilor, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare şi art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 9 şi 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie, respectiv, libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 32/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002, <>Decizia nr. 298/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, <>Decizia nr. 276/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, <>Decizia nr. 32/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 23 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Teodor Constantinescu în Dosarul nr. 4.224/P/2005 al Judecãtoriei Craiova.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
