Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 231 din 4 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale si a art. 56 din Codul comercial
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 326 din 24 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Tincuţa Habib Sabãu în Dosarul nr. 52/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei, arãtând cã la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei şi partea Societatea Comercialã "Chady" - S.R.L. din Galaţi au depus o cerere prin care solicitã acordarea unui termen în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind cã, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale dateazã din 11 octombrie 2007, partea a avut suficient timp sã angajeze un apãrãtor pânã la termenul fixat de instanţã.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 52/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Tincuţa Habib Sabãu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã operaţia imobiliarã efectuatã de un comerciant împreunã cu un necomerciant, în speţã vânzarea unei clãdiri care este destinatã unui magazin, nu poate fi calificatã ca fiind o faptã de comerţ atunci când intenţia comunã a pãrţilor a fost de a face o vânzare civilã, iar nu de a obţine un profit comercial. O astfel de calificare este contrarã principiului libertãţii comerţului, autonomiei de voinţã a pãrţilor şi restrânge exerciţiul dreptului de proprietate privatã, întrucât atributele acestui drept sunt supuse unui regim juridic mai restrictiv, acela al legii comerciale.
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 şi ale art. 56 din Codul comercial sunt susceptibile de a crea discriminãri între pãrţile contractante, deoarece persoanelor care nu au calitatea de comerciant le sunt aplicabile dispoziţiile legii comerciale, iar nu dreptul comun în materie, respectiv Codul civil. Mai mult, întrucât ambele pãrţi sunt supuse jurisdicţiei comerciale, se încãlcã şi dreptul acestora la un proces echitabil.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Atunci când o persoanã devine comerciant, îşi asumã implicit, în temeiul legii, drepturi şi obligaţii care corespund acestei categorii sociale şi profesionale, dar care se rãsfrâng şi asupra persoanelor care prin propria voinţã participã la efectuarea unor acte sau fapte de comerţ ale comerciantului. Opţiunea legiuitorului de a distinge între actele şi faptele civile şi, respectiv, actele şi faptele comerciale nu poate constitui temei pentru calificarea reglementãrii ca fiind discriminatorie sau de naturã a nesocoti dreptul persoanelor la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã, prin coroborarea textelor de lege criticate, rezultã aplicarea, în anumite condiţii, a legii comerciale pentru contractele ce au obiect bunuri imobile ce fac parte din fondul de comerţ al comerciantului. Or, extinderea aplicabilitãţii legii comerciale la raporturi care din perspectiva contractantului necomerciant sunt de naturã civilã nu încalcã principiul constituţional al nediscriminãrii sau dreptul persoanei la un proces echitabil, procedura jurisdicţionalã comercialã întrunind condiţiile consacrate de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv independenţa şi imparţialitatea instanţei, contradictorialitatea, motivarea hotãrârilor ş.a. Aşa fiind, limitãrile impuse drepturilor necomercianţilor ca urmare a extinderii aplicabilitãţii legii comerciale rãspund exigenţelor constituţionale şi urmãresc asigurarea stabilitãţii circuitului comercial şi a egalitãţii de tratament a pãrţilor contractante.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate reprezentând o garanţie a dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi dispoziţiile art. 56 din Codul comercial. Textele de lege au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 : "În înţelesul prezentei legi: [...]
c) constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mãrci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfãşurãrii activitãţii sale.";
- Art. 56 din Codul comercial: "Dacã un act este comercial numai pentru una din pãrţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afarã de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 care consacrã garantarea dreptului de proprietate, art. 45 privitor la libertatea economicã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a dispoziţiilor art. 56 din Codul comercial, Curtea reţine cã regimul juridic aplicabil raporturilor juridice în care este implicat un comerciant este reglementat potrivit criteriilor stabilite prin dispoziţiile art. 3-6 din Codul comercial referitoare la faptele de comerţ.
Astfel, prin sãvârşirea uneia dintre faptele de comerţ enumerate de art. 3 din Codul comercial se nasc anumite raporturi juridice care sunt reglementate de dreptul comercial. Curtea reţine cã aceste acte juridice şi operaţiuni considerate fapte de comerţ obiective sunt supuse legilor comerciale indiferent de calitatea persoanei care le sãvârşeşte, comerciant sau necomerciant.
Pe lângã faptele de comerţ obiective, existã şi fapte care dobândesc caracter comercial datoritã sãvârşirii lor de cãtre o persoanã care are calitatea de comerciant, reprezentând un reflex al activitãţii desfãşurate de aceasta. Astfel, Curtea observã cã dispoziţiile art. 4 din Codul comercial instituie o prezumţie de comercialitate pentru toate contractele şi obligaţiile comerciantului, cu excepţiile prevãzute expres de lege, prezumţie care poate fi rãsturnatã în condiţiile în care persoana interesatã face dovada cã operaţiunea este strãinã comerţului, datoritã naturii ei sau a scopului pe care îl urmãreşte. Reglementarea prin lege a faptelor de comerţ subiective exprimã necesitatea cuprinderii în sfera dreptului comercial a tuturor actelor şi operaţiunilor sãvârşite de un comerciant în aceastã calitate, inclusiv a acelor fapte care nu sunt expres prevãzute în art. 3 din Codul comercial. Scopul unei atare reglementãri constã în asigurarea, pe de o parte, a certitudinii cu privire la natura şi regimul juridic al faptelor comerciantului, şi, pe de altã parte, a protecţiei necesare atât comerciantului, cât şi a terţilor care intrã în raporturi juridice cu acesta.
Potrivit dispoziţiilor art. 56 din Codul comercial, toate pãrţile contractante sunt supuse legii comerciale, chiar dacã numai pentru una dintre pãrţi actul respectiv are caracter comercial. Soluţia adoptatã de legiuitor se întemeiazã pe argumentul cã, fiind vorba despre un raport juridic unic, el nu poate fi supus simultan la douã reglementãri diferite. Opţiunea legiuitorului pentru reglementarea dreptului comercial se justificã prin aceea cã actul juridic îndeplineşte funcţiile faptelor de comerţ pentru cel puţin una dintre pãrţile contractante, împrejurare ce impune aplicarea legii comerciale.
Analizând critica autorului excepţiei, potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 şi ale art. 56 din Codul comercial contravin principiului libertãţii comerţului şi autonomiei de voinţã a pãrţilor, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât calificarea faptelor sãvârşite de un comerciant cu un necomerciant ca fiind comerciale nu îl împiedicã pe primul sã îşi desfãşoare activitatea comercialã potrivit legii şi nici pãrţile contractante sã îşi exprime în mod liber acordul de voinţã cu privire la actul pe care doresc sã îl încheie. De asemenea, dispoziţiile criticate nu restrâng nici exerciţiul dreptului de proprietate privatã, deoarece titularul acestui drept poate dispune în mod liber de bunul sãu, fãrã a suferi vreo constrângere sub acest aspect. Mai mult, textele de lege vizate nu sunt de naturã a crea discriminãri între pãrţile contractante, fiind aplicabile în mod egal tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei. În concluzie, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile criticate fiind în acord cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã instanţa de judecatã este singura în mãsurã sã se pronunţe asupra caracterului civil sau comercial al actului juridic încheiat între un comerciant şi un necomerciant, persoana interesatã având posibilitatea de a face dovada faptului cã respectivul contract sau obligaţie este de naturã civilã sau de a învedera instanţei caracterul necomercial care rezultã din însuşi actul întocmit.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Tincuţa Habib Sabãu în Dosarul nr. 52/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
